„O CAUZĂ DE ISTORIE”. APEL ÎN PROCESUL LUI IOAN FICIOR (14.12.2016)

Pe un frig de crăpau pietrele şi într-o sală mai puţin populată ca de obicei a continuat astăzi recursul în procesul lui Ioan Ficior, prima speţă pe ordinea de zi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Fostul comandant s-a slujit de un certificat medical pentru a lipsi din nou, iar cuvântul de ordine al apărării a fost „timpul” pe care avocata Simona Chitea a încercat să-l obţină solicitând întocmirea de adrese către Parchetul Militar Constanţa şi către filiala judeţeană a arhivelor naţionale. Motivul invocat a fost legat de obţinerea unor rapoarte despre activitatea lui Ficior la Periprava.

Părţile civile Radu Ion şi Ghiţă Nicolae (în plan îndepărtat) discutând cu presa. 

Dincolo de aceste manevre, adevărata dezbatere a debutat odată cu intrarea în scenă a lui Pavel Abraham. Sigur pe sine apărătorul a surprins asistenţa: Faţă de situaţia creată, apărarea recuză completul de judecată. Avem şi o cerere scrisă pe care i-o dau şi doamnei procuror. Abordarea lui Pavel Abraham a pornit de la înfăţişarea din 19 octombrie, când judecătorii au declarat că solicitarea lor de a nu primi speţa, legată de temeiul obiectivităţii, a fost respinsă. Abil, avocatul s-a legat chiar de formularea de la acea dată a judecătoarei Francesca Vasile, pe care a considerat-o drept antepronunţare: Judecătorii s-au abţinut şi am şi minuta discuţiei. În sensul că hotărârea este previzibilă. Aşadar noi considerăm că în acest complet şansa inculpatului este mică, deşi Iulian Dragomir a fost înlocuit. Acest om are tot dreptul să se îndoiască că nişte magistraţi care s-au pronunţat aşa ar putea să se pronunţe şi altfel [al treilea judecător al completului care a judecat recursul lui Alexandru Vişinescu a fost Horia Valentin Şelaru]. În plus Abraham s-a folosit şi de opinia separată formulată în cazul Vişinescu chiar de către judecătoarea Vasile, pentru a arăta că acest recurs nu ar trebui nicidecum să fie o simplă formalitate, ci un act juridic al cărui verdict nu poate să fie dinainte cunoscut. Abraham a încercat să exploateze inclusiv eterna dilemă etică a condamnării abuzurilor regimurilor totalitare prin mijloace democratice, dar a fost întrerupt de judecătoare: Vechile erori nu trebuie repetate azi, într-un sistem modern când facem parte dintr-un bloc…

Francesca Vasile: Vă mulţumesc, este suficient.

Concluzia zilei este că, „prin termenul de control” din 18 ianuarie 2017, Ficior a obţinut o victorie de etapă. Cât va cântări asta pe termen lung, vom vedea. Până una alta, face anul nou acasă, iar părţile civile, victime directe sau descendenţi ai celor închişi la Periprava, privesc cu nemulţumire şi neîncredere cum recursul se prelungeşte.

Ar mai fi de observat că Pavel Abraham este cel puţin la fel de abil ca apărătorii lui Ficior din prima instanţă, însă este de departe mai rafinat şi stăpân pe sine. Aroganţa contondentă a apărării, eficientă şi nu prea, este acum înlocuită de atitudinea calmă şi politicoasă a generalului. Manuela Hagiopol m-a ajutat să constat această realitate de îndată ce l-a abordat pe hol: Toţi trebuie să se gândească că există un Dumnezeu şi el ne vede pe toţi. Să-l rugaţi pe bunul Dumnezeu să vă dea înţelepciunea să fiţi dreaptă. În fine, vă cer scuze…

Manuela Hagiopol: Suntem pe poziţii adverse.

Pavel Abraham: Nu puteţi fi despăgubită pe cât aţi merita, dar asta nu justifică ca acest om să fie catalizatorul celor săvârşite de regim.

Simona Chitea, Pavel Abraham şi Manuela Hagiopol

Atmosfera s-a aprins în momentul când pe hol a apărut şi Emanoil Mihăilescu, care s-a adresat direct celor doi apărători: L-aţi văzut vreodată cât este de arogant? [despre Ioan Ficior – n.m.] A făcut 12 ani de puşcărie nefericitul ăsta [despre Ion Radu – n.m.] Replicile nefericite ale Simonei Chitea l-au stârnit pe fostul deţinut: Eu am suferit spre deosebire de dumneata! Eu nu mi-aş fi permis să-l apăr pe Ficior! Da, fac, pentru că mi-aţi stricat tinereţea. Nemernicul ăsta de Ficior şi-a cerut scuze faţă de poporul român, faţă de oamenii pe care i-a distrus?

Dincolo de încărcătura emoţională, discuţiile din afara sălii dezvăluie şi ceea ce l-a determinat pe Pavel Abraham să se implice în speţă: Dacă va fi admis [recursul – n.m.] e o cauză de istorie şi care rămâne. Aşadar se pare că noul apărător porneşte de la premisa că poate întoarce verdictul Curţii de Apel Bucureşti, iar la anul Ficior va încerca să-şi vândă scump pielea. Un recurs pentru istorie…