Până când?

Într-o casă din marginea Câmpulungului, condamnat la inactivitate, Gheorghe Arsenescu a stat ascuns zece ani, timp în care Securitatea l-a căutat bezmetic prin toată țara. Poate doar epopeea lui Ion Gavrilă Ogoranu, un mare cavaler al istoriei recente, este asemănătoare din perspectiva asta. În Livadie sau pe Valea Bărbușii, străzi care urcă necontenit înspre Chilii, mai întâlnești și azi bătrâni care-i știu povestea. Pe unii dintre cei mai în vârstă i-am apucat acum câțiva ani.  Pe nea Onică Poștoacă, octogenar, l-am prins într-o seară de iarnă, cărând fân la oi, cu țoala. A fost tot în preajmă și în ziua arestării colonelului, împreună cu nea Nelu Rocea, care a și încasat o scatoalcă pentru a prinde curaj să urce, în recunoaștere, în podul unde se ascunsese „banditul”. Pe Valeriu Hiu, muncitorul nonagenar care complotase împotriva regimului, l-am găsit acasă într-o după amiază de toamnă târzie, când mi-a depănat povestea vieții lui și a uliței pe care încă locuia. „Tinereii” între 70 și 80 de ani încă mai sunt acolo. În același loc, într-o casă veche, dar îngrijită, își trăia bătrânețile, până nu de demult, soția celui care l-a oferit Securității pe Arsenescu. Dar despre asta cu altă ocazie…

Ce se știe mai puțin este că scrisul a fost una dintre preocupările care i-au umplut timpul fugarului. Prin dosarele Securității se mai află și astăzi câteva zeci de pagini cu însemnările lui. Nu știu pentru cât timp, pentru că sunt într-o stare avansată de degradare; simpla lor atingere înseamnă dezintegrarea hârtiei care pare atinsă de foc. Nu sunt, din păcate, însemnări zilnice, ca în cazul lui Tică Jubleanu. Nu avem de-a face cu un jurnal și nu se știe dacă Arsenescu a ținut vreodată unul. Avem în schimb sute de versuri.

pana cand

Carnetul cu însemnări personale aparținând lui Gheorghe Arsenescu

Ofițerul a încercat să vorbească despre anii 1948-1950 printr-o „baladă a haiducilor”. Inutil să mai spun că, stilistic vorbind, nu sunt versuri deosebite și că nu e cazul să-l judecăm din cauza asta. Arsenescu nu a fost poet și în orice caz nu a fost un tip sensibil. Dar faptul că nu-i lipsea perspectiva istorică despre timpurile pe care le-a trăit l-a făcut, totuși, să le scrie. Sunt, de fapt, rimele simple, naive, ale unui militar de carieră care, înainte de orice, a urât temeinic comunismul. Ele pun în lumină drama lui existențială, a celor care l-au urmat și, de ce nu, a noastră, a tuturor.

De ce a ales poezia în locul unor însemnări personale despre fugarii din Muscel, nu se poate ști. Poate din prudență. Sau poate că n-a făcut-o, poate că însemnările vor fi existat, dar nu vom afla niciodată… Avem totuși versurile lui, ale unui om care nu pare foarte complicat sufletește, dar care a fost cu siguranță devotat unei idei clare: anticomunismul. Cine vrea să încerce o altă cale de cunoaștere către el și, prin extensie, către cei care l-au urmat, o poate face citindu-le și închipuindu-și cum le-a scris, ascuns în podul unei case modeste de munte…

Așadar,

Până când?

  • Frați români nu vă-ntrebați
  • Până când o să-ndurați
  • Urgia comuniștilor
  • Și lăcomia rușilor?
  • Până când o să răbdați
  • Stând așa îngenuncheați
  • Sărăciți și-nfometați
  • Și de nemernici judecați?
  • Până când o să așteptați
  • Îndreptarea ce sperați
  • Dacă voi nu vă mișcați
  • Și din mâini nu vreți să dați?
  • Nu vi-i destul câte ați pățit
  • Și cât de greu ați ispășit
  • Greșeala mare ce-ați făcut
  • Că n-ați lovit de la-nceput?
  • Și-ncă așa de veți mai sta
  • Tot mai mult veți îndura
  • Căci din ce în ce mai greu
  • Comuniștii trag mereu.
  • V-au mințit, v-au înșelat
  • Și mintea rău v-a tulburat
  • C-aduc raiul pe pământ
  • Și vă scapă de mormânt.
  • V-au spart capul cu minciuni
  • Că rușii lași și căpcăuni
  • Vă sunt prieteni drepți și buni
  • Și luptă mult pentru români.
  • Vă trimit la munci forțate
  • Și din case azi vă scoate
  • Vă obligă la colhoz
  • Și cu targa la moloz.
  • Vă târăsc în închisori
  • Și ucid pe luptători
  • Își bat joc de muncitori
  • Cu întreceri până-n zori.
  • Vă rupeți hainele la cozi
  • Greu rânduite de nerozi
  • Să vă căpătați de trai
  • Pâine, sare și mălai.
  • Vă dă porția cu cartela
  • Și la rând cu santinela
  • Vă trudiți cu greu necaz
  • S-apucați un pic de gaz.
  • V-au lăsat fără cuvânt
  • V-au furat și de pământ
  • Și-au bătut joc de credință
  • Și v-au dus la suferință.
  • V-ajunge cât ați suferit
  • Și cu câte ați plătit
  • Trista voastră nepăsare
  • Stând cu javrele-n spinare.
  • Nu lungiți această boală
  • Că-ntr-o zi cum au ei școală
  • Vă vor duce la pieire
  • La bolșevici prin alipire.
  • Decât s-ajungeți în robie
  • Mai bine moartea să vă vie
  • În lupte grele cu vrăjmașii
  • Să lăsați liberi urmașii.
Acest articol a fost publicat în Haiducii Muscelului și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s