Ioan Ficior a jucat cartea pocăinţei, dar nu cea a pocăinţei reale, ci pe aceea a pocăinţei de rit. O carte măsluită cu abilitatea unui cartofor bătrân. „Dumnezeu şi ţara” s-au amestecat în jocul său infam, într-un amalgam greţos de „lapte şi miere”. Şi-a cerut scuze pentru subordonaţii care au călcat strâmb, a lăudat deţinuţii politic, mai ordonaţi, mai curaţi, mai supuşi şi s-a încredinţat, de ochii lumii, judecăţii Curţii. A încheiat ca un crainic de televiziune, din epoca lui de aur, mulţumind pentru atenţie. Continuă lectura
Mergeţi în dreapta, în capătul coridorului faceţi la dreapta, coborâţi scările, faceţi dreapta, apoi stânga şi… pe dreapta. Sala S 90, undeva, în subsolul Curţii de Apel Bucureşti, aduce mai degrabă cu o debara, decât cu o sală de şedinţe. Aici a fost expediată înfăţişarea de azi, din procesul lui Ioan Ficior: din sala care poartă numele unui un magistrat de excepţie, Vasile Papadopol, către indicativul sec al unei „boxe”. Continuă lectura
Deşi mai mulţi martori direcţi urmau să fie audiaţi astăzi, din cauza distanţei apreciabile (majoritatea era din judeţul Timiş) sau a vârstei înaintate, în faţa instanţei se prezintă o singură persoană. Lipsesc la apel Stanca Teodor, Caroli Ioan, Proca Nicolin, Toma Petre, Tomoioagă Simion sau Anusievici Ion. Continuă lectura
În ceea ce priveşte depoziţiile consemnate, ele încep deja să-l strivească pe Ficior. Exceptând câteva nesemnificative neconcordanţe, rodul eroziunii timpului în câmpul memoriei, mărturiile demontează versiunea inculpatului şi îngreunează sarcina avocaţilor. Pe lângă ei, nepăsarea a părut să acţioneze ca un scut şi să vegheze la bătrâneţea liniştită a fostului despot comunist. Însă în ciuda acestei linişti aparente, într-un final soarta pare a-i râde în nas lui Ioan Ficior. „În plicuri”, după cum le proiecta odinioară existenţa la Periprava, citate la proces, victimele se întorc una câte una împotriva sa. Continuă lectura
http://www.edituramanuscris.ro/produs/rezistenta-armata-o-istorie-in-imagini/
