„Fundația și Imperiul”, de Isaac Asimov

După colonizare și dominație, urmează refluxul: puterea centrală slăbește, intră în criză, după care dispare sub loviturile fostelor dominioane. Dacă ar fi să facem o paralelă cu istoria umanității, al doilea volum al lui Asimov echivalează cu asaltul migratorilor, cu decăderea și restabilirea efemeră a puterii imperiale, cu sporirea și disciplinarea forțelor apusene barbare. Dacă Trantorul este Roma, Fundația este regatul lui Carol cel Mare. Iar Bel Riose nu este altceva decât un Belizarie printre stele. De altfel, totul este inspirat din istoria adevărată, cu obsesia umanității pentru control și stabilitate. Și totuși, chiar și Fundația cade, sub lovitura puternică a unui rătăcitor apărut de nicăieri…