HORIA SIMA ȘI „CONSENSUL POPULAR”. REFLECȚII ASUPRA REBELIUNII LEGIONARE

ImagineAu trecut 73 de ani de la izbucnirea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941. Despre acest subiect s-a scris mult, adeseori de pe poziţii partizane. Pe de o parte, „cerberii” corectitudinii politice şi cei care demonizează in integrum și fără discernământ existența fenomenului legionar şi pe aderenţii sau simpatizanţii săi. Pe de altă parte, legionarii sectari, „puritani”, care proiectează asupra Legiunii o viziune aproape sinonimă cu perfecţiunea. În linii mari, interpretările sunt următoarele: acțiune „fascistă”, menită a desăvârşi revoluţia legionară pe care prezenţa generalului Antonescu o stânjenea, sau înscenare a Conducătorului Statului, în complicitate cu serviciile secrete autohtone şi germane, care avea drept scop eliminarea exercitării bipolare a puterii. Nu voi insista cu o analiză a ipotezelor sau a evenimentelor violente care au acompaniat rebeliunea. Ceea ce vreau să aduc în discuție este proiecția legionară în privința faptelor din ianuarie 1941 (în treacăt fie spus, aceasta nu este consensuală, în condițiile în care codreniștii denunță rebeliunea, socotind-l răspunzător pentru acest nefericit eveniment pe Horia Sima), pornind de la versiunea furnizată de Comandantul Mișcării. Personal, am propria viziune asupra evenimentelor, fundamentată, fireşte, de lecturi şi cercetare în arhive. Pe scurt, nu mă feresc să utilizez formula clasică a rebeliunii în privinţa evenimentelor din ianuarie 1941, în condiţiile în care legionarii lui Horia Sima au încercat să forţeze mâna lui Ion Antonescu printr-un procedeu pe care comuniştii l-au desăvârşit în 1945; a fost, de fapt, un soi de „asediu al prefecturilor”, avant la lettre. În contextul lui 1941, cred că putem aprecia mişcarea lui Horia Sima ca una de totul sau nimic, ca o tentativă personală de desăvârşire a revoluţiei legionare, după model german. Şi când spun „model german”, nu mă refer la asimilarea reducționistă a legionarismului cu naţional-socialismul sau cu fascismul, în general, (abordare pe care o consider simplistă, dar şi neconformă cu elementare criterii ştiinţifice), ci la atingerea unui model de asumare şi gestionare unipartinică a statului.

Aş caracteriza rebeliunea din ianuarie 1941 drept iresponsabilă, conectată direct la temperamentul şi caracterul Comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima. Zeci de ani mai târziu, același om avea să afirme următoarele:

N-a existat o „rebeliune legionară”. A existat o lovitură de Stat a Generalului Antonescu. Această lovitură s-a împotmolit în masiva împotrivire a unui popor întreg. Adevăratul protagonist a fost poporul. N-a existat o rezistenţă organizată de mine, un ordin sau chemare la luptă. Nu poate nimeni să dovedească, prin vreun act oarecare, că am răzvrătit poporul. Poporul s-a răzvrătit de la sine, presimţind că lovitura lui Antonescu va aduce nenorociri mari pentru ţară, cum s-a şi întâmplat. Căci de aici pleacă tot răul care s-a abatut asupra neamului nostru de atunci si până astăzi.
Planul lui Antonescu, de a înlănţui din nou naţiunea, a fost pulverizat de spontaneitatea şi amploarea reacţiei populare.
(Horia Sima – „Era Libertăţii”, vol. 2, Madrid, 1986).

Ion Antonescu

Ion Antonescu. Sursa: ACNSAS

Analiza succintă a afirmațiilor lui Horia Sima probează flagrante fracturi de logică şi o dezinformare care se repetă obsesiv într-un singur paragraf. Să observăm, înainte de toate, insistenţa cu care este invocat „poporul”, care s-ar fi împotrivit masiv lui Ion Antonescu. Miza este de fapt identificarea poporului cu Mişcarea Legionară, lucru care nu s-a petrecut niciodată în realitate şi este fals. Aşa cum oamenii nu au reacţionat la lovitura de stat de la 23 august, îndreptată împotriva lui Ion Antonescu, tot la fel nu au reacţionat la stoparea rebeliunii legionare şi la eliminarea Mişcării din ecuaţia puterii. Poporul, să fim cât se poate de oneşti, era departe de a fi devotat trup și suflet viziunii legionare. Iar aceasta este o afirmaţie blândă, concesivă. Mai mult, să observăm că ascensiunea lui Ion Antonescu a fost girată de liderii celor două mari partide politice, PNL şi PNŢ (deşi Brătianu și Maniu au refuzat să-şi asume vreo responsabilitate concretă, încercând să-l utilizeze pe Ion Antonescu ca om de sacrificiu, în condițiile în care propriile formațiuni politice, sufocate de corupție și venalitate, eșuaseră în a pune în practică un sistem democratic onest și funcțional). În logica democratică aceasta înseamnă că cei doi erau reprezentanţii susţinătorilor celor două formaţiuni, care nu erau nicidecum de neglijat. Şi cu siguranţă nu reprezentau „poporul” legionar.

Mergând mai departe, fie şi pornind de la ideea unei premeditări antonesciene, formula „loviturii de stat” nu se susţine prin simplu fapt că o lovitură de stat nu poate fi realizată de către cel care deţine deja puterea.

Termeni precum „spontaneitatea și amploarea reacţiei populare” ne duc cu gândul, mai degrabă, la retorica comunistă. În această logică, putem distinge anumite asemănări între extreme, care au fost reluate aproape obsesiv de cercetători: înregimentarea masivă (evitată de Corneliu Zelea Codreanu şi adoptată de Horia Sima), anticapitalismul feroce, antiparlamentarismul etc. Continuând raţionamentul, deşi după cum am menționat, sunt împotriva echivalării simpliste a legionarismului cu naţional-socialismul sau cu fascismul, nu mă pot împiedica să observ, în virtutea tentaţiei comparative, o asemănare evidentă între abordarea lui Ernst Rohm şi cea a lui Horia Sima, ambele vizând desăvârşirea revoluţiei şi dublarea sau înlocuirea instituţiilor statului cu apendici partinici. Fireşte, pe coordonate diferite, rasismul, de pildă, fiind complet străin Mişcării Legionare.

În continuare, contrafactual, Horia Simă aruncă în sarcina lui Ion Antonescu nenorociri mari pentru ţară. Prin acestea nu putem înţelege decât alianţa cu Germania, participarea României la război şi eventual deportarea unui segment important al populaţiei de origine evreiască. Pe cale de consecinţă, ar trebui să deducem că, în cazul reuşitei rebeliunii, Sima nu ar fi optat nici în ruptul capului pentru asemenea abordări (!). Greu de crezut în condiţiile în care astfel de aprecieri vin de la cel care s-a refugiat, după rebeliune, în… Germania.

Este foarte adevărat că documentar încă nu se poate stabili întreg lanţul de comandă în succesiunea rebeliunii, care să ne conducă la Horia Sima, ca emiţător primar al ordinelor. O soluţie în decriptarea acestui moment important din istoria contemporană poate veni şi din cercetarea individuală a numeroaselor episoade locale ale rebeliunii în reședințele de județ. În urma unei astfel de analize se poate stabili succesiunea ierarhică a ordinelor, iar prin coroborare se poate obţine perspectiva de ansamblu. Analizând, de pildă, situaţia judeţului Muscel, am observat că ordinele de mobilizare a legionarilor au venit pe filiera ierarhică consacrată a liderilor locali (Petre Vălimăreanu, liderul legionar al județului, Paul Gălășanu, prefectul legionar în funcție, Andrițoiu și Durdun, șeful și respectiv secretarul Poliției legionare din Câmpulung), și nicidecum că “poporul” s-ar fi răzvrătit de la sine. Mişcarea Legionară s-a pretins dintotdeauna un organism politic care a acţionat în virtutea disciplinei de grup, în interior. Cu toate acestea, în exterior, sub conducerea lui Horia Sima, s-a promovat o atitudine aflată uneori la graniţa cu anarhia. Un soi de anarhie organizată, dacă îmi este îngăduită alăturarea paradoxală de termeni.

Să-l ascultăm cu răbdare şi cu atenţie pe Horia Sima, care la zeci de ani de la rebeliune încerca să inducă posterităţii viziunea sa asupra evenimentelor. Să reţinem, referitor la obârşiile rebeliunii, exprimarea „concisă” şi „directă” a Comandantului: Mişcarea Legionară[,] a[l] cărui lider eram[,] eu şi generalu[l] Antonescu am intrat în conflict din diverse cauze, nu pot să extind discuţia acum… Dar eram în conflict. Scurt, cuprinzător şi mai cu seamă „lămuritor”.

P.S.

Găsesc folositoare în încheierea acestor reflecţii, prezentarea unui document referitor la starea de spirit din armată în timpul statului naţional legionar. Nu sugerez nicio clipă ca realitatea acestui document să fie extrapolată la nivelul întregului corp ofiţeresc şi nici atât la nivelul întregii societăţi, cu atât mai mult cu cât este vorba doar despre o notă informativă furnizată la 23 de ani după asasinatele de la Jilava, Strejnic şi Prefectura Poliţiei Capitalei. Este însă un indiciu şi un îndemn la rezervă în privinţa aprecierilor categorice; şi ne referim aici la „monolitul popular” invocat de Horia Sima în fragmentul de mai sus, dar şi la o idee tot mai vehiculată, conform căreia mare parte din corpul ofiţeresc ar fi avut simpatii legionare:

„Eram cu regimentul în Buc[ureşti] şi într-o zi la ora 12 eram toţi ofiţerii la popotă. Era pe vremea concentrărilor masive, foarte mulţi ofiţeri de rezervă. Pe la ora 13 vine un sergent în plină popotă şi spune în gura mare: Am adus acum pe Iorga împuşcat de legionari în pădurea Râioasa la [neinteligibil]. Toată lumea a rămas consternată[,] numai Popa Dana care era şi el acolo a spus: Nu-i nimic, un om politic mai puţin. Atunci majoritatea ofiţerilor a sărit să-l ia la bătaie şi un medic căpitan de rezervă[,] de prin Corabia[,] şi medicul căpitan Roman C-tin l-a luat de piept şi când a început să-l ia la bătaie a intrat în acel moment în popotă colonelul comandant şi conflictul s-a aplanat. În prezent preotul Dana Marin slujeşte comod şi liniştit la biserica din cimitirul Flămânda”[i].


[i] Notă informativă (14.05.1963), A.C.N.S.A.S., Fond Informativ, Dosar nr. 3994, vol. 2, f. 8.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s