Un rebut literar cu valoare istorică. O însăilare proletcultistă despre Rusia revoluționară. Cred că e nevoie de efort ca să scrii mai tern, mai inestetic decât Ostrovski. De neratat pentru pasionații de istorie contemporană și pentru consumatorii profesioniști de literatură. Unii vor găsi ceva din dogmatismul tiranic în marș revoluționar, iar alții vor face cunoștință cu reperul literar al realismului socialist. Nefrecventabilă pentru cei care citesc doar de plăcere. Poate doar curioșii și stoicii să se încumete.
Printre cele mai interesante lucruri pe care le vor găsi va fi o caricatură a lui Simon Petliura, ucraineanul care după 1917 a luptat, pentru independenţa statului, cu roşii şi albii deopotrivă. Despre Pavel Korceaghin, personajul central, junele revoluționar oropsit, nu am să spun decât că este unul dintre cele mai neverosimile și insipide personaje literare. De ieri, de azi și de mâine…
După povestea asta ai fi tentat să spui că, după Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Cehov şi alţii, literatura rusă ideologizată s-a ales cu Ostrovski. Dar în epoca realismului socialist au scris şi alţii şi au făcut-o cu stil. Politizat şi distorsionat, e adevărat, dar cu personaje mai complexe şi mai credibile. Gorki şi Şolohov sunt doar două exemple.
Constantin Vasilescu
"Undeva, în est..." 
Tocmai am aflat de Ostrovski din cartea de memorii lui Richard Wumbrand. M-a facut curioasa sa o citesc si am intrat pe net sa o comand. Am gasit-o la un preț destul de mare, e drept ca in Opere complete, 2 vol, 88 lei. Apoi am găsit acest bolg. Toate bune si frumoase, mai putin finalul in care citim ca eroul Pavel e neverosimil. Daca ne luam dupa biografiile disponibile pe net, pare a fi in buna masura viata lui Ostrovski insusi. Si el a luptat, si el a orbit, si el a scris…
Cred că ai luat foarte… literal adjectivul ăsta. Da, în bună măsură, cartea este autobiografică. E un fapt cunoscut şi de nimeni contestat. Şi cu toate astea, Korceaghin este cât se poate de neverosimil. Şi asta nu are legătură cu faptele în sine, cu bornele biografice, ci cu simbolistica lor, cu ceea ce exprimă, literar, personajul: inocenţă desăvârşită şi, mai ales, puritate ideologică într-un decor maniheist, fără nuanţe şi îndoieli. Un tărâm al certitudinilor şi adevărurilor de necontestat. Altfel spus, după părerea mea, Korceaghin este la fel de verosimil aici pe cât este Petliura.
Apoi, mulţi au luptat, într-o tabără sau alta, mai puţini au scris şi destui au rămas mutilaţi, trupeşte sau sufleteşte.
Cred că ai plătit cam mult pentru carte. Şi asta din cauză că Ostrovski a fost, este nedezlipit de „realismul socialist”, scriind-o chiar înainte ca formula să fie oficial dogmatizată. Şi se găsesc destui să speculeze. Eu, de pildă, am luat-o cu 2 lei din coşul cu „de toate” al unui anticariat.