Frig…

Când împinse poarta i se păru că cineva îl priveşte de peste umăr, de peste deal. Ezită o clipă şi zăbovi peste petecul de pământ din faţa intrării. Privi în jos şi văzu că micile pietre de râu de altădată dispăruseră de mult, înghiţite de lăcomia pământului şi de furia părăsirii. Pasul, făcut pe jumătate, aducea cu un compas frânt care descria arcul unei vieţi ratate. Întoarse capul preţ de o clipă şi îşi aruncă privirea într-acolo. Cerul sângera acum, oblojit în zdrenţe de nori portocalii. Soarele nu se mai vedea, coborâse după deal şi se îngropase acolo, ascuns de privirile lui. Dintr-o dată gerul începu să muşte, dându-i ghes mai departe. Era o iarnă seacă, fără zăpadă. Şi poate tocmai de asta frigul era mereu şi acoperea toată suflarea. Iarba, câtă se mai vedea, căpătase nuanţa lutului, care trăgea s-o înghită. În bizarul înserării, crengile goale se împleteau ca nişte braţe descărnate în pomii neîngrijiţi. Atârnaţi în lanţuri, câinii nu mai lătrau şi se mulţumeau să privească aşezaţi pe labele dinapoi, sprijinind adăposturi putrede, într-o rână. Cu nasurile jilave adulmecau in tacere. Simțeau ceva și parcă se temeau să latre. Era frig şi-l simţea în toate oasele.
Se scutură ca atins de o mână nevăzută şi păşi în ogradă. Uşor, parcă purtat de aburul îngheţat pe care-l sufla greoi la fiecare pas, se strecură pe lângă un acaret învechit, zidit din piatră de râu şi acoperit cu şindrilă. Puţin mai la stânga se zărea casa. Se opri în faţa ei şi îi aruncă o singură privire. Era destul ca să priceapă. Nu pentru ziduri revenise aici. Îi întoarse spatele şi se lăsă uşor în locul unde altădată stătea în picioare, sfidând depărtările. În urmă, gura cerdacului se căsca hâd şi-n scurt timp umbra lui îl cuprinse şi se topi în bezna care se lăsase dinspre deal. Numai cerul, afurisitul de cer, părea că se bucura de frig şi se răsfăţa nepăsător, iradiat de aştri reci în albastrul mort al iernii. Dar asta nu-l interesa. Nu-l mai interesase de douăzeci şi cinci de ani, ar fi fost inutil să-i mai pese acum, aici. În afara unui singur lucru, lăsase în urmă totul. Nu putea spune că e bătrân şi cu toate astea se mira că mai exista. Ştia cine şi ce l-a ţinut mort prin viaţă în anii ăştia. Atunci când unda regretului îl atingea, se simţea deodată încălzit, dar numai pentru a se trezi în scurt timp şi mai sleit ca înainte. Trăise şocul ăsta în fiecare zi, atâţia ani. Uşor, uşor, era ros pe dinăuntru şi nu putea să ţină la nesfârşit. Deşi încă păstra conştiinţa veşniciei, era sigur că va purta în ea toată povara care-i strivise sufletul. Nu-i era frică, dar simţea o părere de rău pe care de atâtea ori o vedea aievea, cu înfăţişare de bestie.
Curând mâinile îi atârnară inerte, ca şi cum ar fi căutat să prindă rădăcini în pământul rece. Doar inima încă se mai mişca obosită în el. Ochii se fixaseră asupra dealului, căutând să pătrundă bezna de dincolo. Priveau spre ceva numai de el știut. Imagini în culori calde i se perindau pe dinaintea lor. O umbră strecurându-se de-a lungul unui pârâu la ceas de seară, alţi doi ochi mari, veşnic miraţi, un zâmbet furişat într-o încăpere neştiută…
Înspre dimineaţă sângele îi îngheţase în vine, iar aburul care-l purtase viclean până aici se topise uşor. La sfârşit i s-a dezlipit de buze şi s-a risipit în frig, legănându-se lin. Ochii îi rămăseseră sticloşi, aţintiţi către deal. În josul lor mici nestemate bizare i se încrustaseră pe chip. Răsăritul l-a găsit şezând în iarba care primise acum veşmânt efemer de gheaţă. Trunchiul vlăguit îi era sprijinit de o tulpină aspră, cu mult mai bătrână decât nefericirea lui. Expresia feţei era aceeaşi cu cea pe care o avea în amurg, atunci când cineva îl recunoscuse furişându-se aici. Nimic din liniştea morţii nu se oglindea în ea. Părea că luase dincolo toată suferinţa ultimilor ani. La crăpatul zorilor nimeni nu ieşise încă din case. Dinspre deal se auzea vaiet de fiară sălbatică..

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s