„La limita răbdării şi dincolo de ea. Grupul Ninei Dombrovschi şi «atentatul» de la magazinul «Textila»”

„Motivele care m‑au determinat să întreprind toate
acţiunile duşmănoase pe care le‑am arătat au fost acelea
că nu puteam suporta să văd închisorile din ţara
noastră pline de oameni nevinovaţi.”
Nina Dombrovschi

 

P 050896_001, fila 335În seara de 31 decembrie 1952 o maşinărie infernală a fost detonată într-un magazin de textile din Bucureşti, rănind şi mutilând doisprezece oameni. Deşi neplanificată, explozia reprezintă apogeul activităţii unui grup anti-comunist condus de o femeie. Vreme de doi ani Nina Dombrovschi şi cei strânşi în jurul ei au conceput şi întreprins acţiuni împotriva regimului care au eşuat pe rând. Explozia din 1952 nu este o excepţie, având în vedere că tragicul rezultat nu a fost nici o clipă dorit. Acţionând în virtutea unui anti-comunism ireductibil, dar şi din frustrare, grupul Ninei Dombrovschi este sugestiv pentru revolta unor indivizi claustraţi, împinşi la limită de către un regim totalitar precum cel comunist. În dezbaterea istorică cazul este important pentru motivaţia dar mai ales pentru consecinţele unor acte radicale generate de un context politic alterat.

[…]

În seara zilei de 31 Decembrie 1952, mă aflam în magazinul de textile de pe Şos. Mihai Bravu, pentru a cumpăra pe puncte un palton. În acel timp am auzit mai multe detunături asemănătoare mitralierei, după care s‑au stins luminile urmând o bubuitură puternică, în urma căreia am căzut pe jos, fără a mai putea merge pe picioare, fiind rănită. Am fost transportată la Spitalul Colentina, unde mi‑au fost tăiate ambele picioare de la glezne.

P 050896_007, fila 151

Gavrilă Beceanu în arestul Securităţii (sursa foto: CNSAS)

[…]

Grupul iniţiat şi condus de Nina Dombrovschi a fost unul dintre acestea, iar existenţa şi acţiunile lui devin şi mai interesante dacă ţinem cont de faptul că s‑a manifestat în mediul urban, în cenuşiul bucureştean al anilor ’50.

[…]

„Am luptat împotriva regimului actual din RPR datorită urei pe care o purtam acestui regim, atât ca vlăstar al unei societăţi care dispare, cât şi ca om, nefiind de acord cu măsurile Guvernului şi Partidului” – aşa se caracteriza Nina Dombrovschi la finalul unui interogatoriu istovitor, de peste 15 ore, petrecut în arestul Securităţii.

[…]

P 050896_001, fila 33031 decembrie 1952 era o altfel de zi. În ajun de An Nou, multe dintre grijile cotidiene se topesc, iar vacarmul obişnuit al unui mare oraş se transformă într‑o letargie plăcută. Undeva, în Bucureşti, patru oameni refuză să se predea amorţelii generale şi stau într‑o tensiune de rău augur: Nina Dombrovschi, Gavrilă Beceanu, Gheorghe Paşalău şi Tudora Neamţu pun la punct detaliile acţiunii. Fiecare are atribuţii simple, precise, iar până la un punct totul pare să se desfăşoare bine. Însă pentru ei şi pentru alţi câţiva viaţa nu avea să mai fie aceeaşi.

[…]

P 050896_001, fila 334Cei patru se hotărăsc să acţioneze. În timp ce Tudora Neamţu aşteaptă afară, Nina Dombrovschi intră în magazin cu „pianul”, Beceanu armează „locomotiva”, preia „conopida” şi intră, la rândul lui, însoţit de Paşalău. În clipa în care Paşalău se opreşte în apropierea panoului electric, Nina Dombrovschi iese din magazin, lăsând în urmă „pianul” armat, iar Beceanu se apropie de casa de bani, purtând „conopida”.

[…]

…când să plec, au început să se audă nişte bubuituri şi atunci s‑a stins lumina şi în acel timp am auzit bubuituri mari şi eu am căzut jos şi apoi am văzut că nu mai pot merge pe picioare fiind rănită. În prezent sunt în Spitalul Colentina[,] cu ambele picioare rupte şi acum sunt tăiate amândouă picioarele de la glesne.

[…]

P 050896_007, fila 101, Dombrovschi Nina

Nina Dombrovschi în arestul Securităţii (sursa foto: CNSAS)

„Motivele care m‑au determinat să întreprind toate acţiunile duşmănoase pe care le‑am arătat au fost acelea că nu puteam suporta să văd închisorile din ţara noastră pline de oameni nevinovaţi. Un alt motiv era acela că nutream o duşmănie foarte puternică actualului regim, pentru că a distrus tot ceea ce este frumos. Un alt motiv a fost acela pentru că eu fac parte dintr‑o clasă care dispare şi care este urâtă de regimul actual. O altă cauză a acţiunilor noastre, deci şi a mea, a fost influenţa francmasoneriei, socotind că tot ceea ce se petrece în ţară se datoreşte influenţei directe a francmasoneriei internaţionale. Nu regret faptele făcute, cu excepţia crimei de la magazinul de textile Obor, din cauză că acolo a curs sânge omenesc, ceea ce regret foarte mult [s.n.]. Pentru această din urmă faptă cer a fi pedepsită aspru[,] conform legilor ţării.” (Nina Dombrovschi)

Povestea singurului „atentat cu bombă” din Bucureştiul epocii Dej poate fi citită integral în Constantin Vasilescu, La limita răbdării şi dincolo de ea. Grupul Ninei Dombrovschi şi „atentatul” de la magazinul Textila (Constantin Vasilescu, Clara Mareş, coord., Nesupunere şi contestare în România comunistă, Polirom, Iaşi, 2015, pp. 83-119.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Studii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s