SUPRAVIEŢUITORUL: NEOBIŞNUITA POVESTE A ULTIMULUI DEŢINUT POLITIC DIN „ÎNCHISOAREA TĂCERII”  

 

În procesul lui Alexandru Vişinescu, derulat la Curtea de Apel Bucureşti în 2014-2015, un singur deţinut politic a depus mărturie din partea acuzării: Valentin Cristea. Printre „politicii” din România destinul lui este neobişnuit. Astăzi este cunoscut drept singurul supravieţuitor al regimului de izolare de la Râmnicu Sărat. Aceasta este povestea lui[i].

imagine1

Valentin Cristea (foto 2013)

„Dumneata eşti angajat la noi”

Valentin Cristea s-a născut în data de 5 iulie 1930, la Comarnic, în familia unui funcţionar CFR. Absolvind liceul din Câmpina ca şef de promoţie, s-a îndreptat spre Facultatea de Electrotehnică, secţia de Electronică şi Telecomunicaţii. În vara lui 1953 tânărul inginer Cristea, pasionat de tehnica  modernă, visa la o slujbă în domeniu. Într-o perioadă în care repartiţiile se făceau de la centru, vestea că va avea prilejul să lucreze în Cinematografie l-a bucurat. Autobiografia oferită celor de la Cadre părea o simplă formalitate, însă la aproximativ o lună de la absolvire i-a fost solicitată de urgenţă prezenţa la Securitatea din Ploieşti. Deşi convocarea l-a speriat şi l-a făcut să creadă că Securitatea i-a luat urma din cauza „originilor nesănătoase”, nu a putut ocoli prezentarea. De la Ploieşti, a fost trimis la Bucureşti, la sediul Ministerului de Interne, unde un ofiţer i-a prezentat „verdictul”: Dumneata eşti angajat la noi. După două ore de discuţii şi o semnătură, locotenentul Valentin Cristea părăsea clădirea MAI, având la ieşire revelaţia situaţiei în care se găsea: Când am ieşit pe uşă, unul, care era plutonier, mi-a şi zis „să trăiţi!”. Refuzul atotputernicei Securităţi nu putea fi o opţiune. A fost transportat pe loc la unitatea din Băneasa, unde a fost încadrat la serviciul tehnic, într-un fel de „laborator de cercetare” bine utilat: Nu am avut de-a face cu deţinuţi, cu anchete cu chestii de-astea. Făceam fel de fel de aparate pe care le folosea Securitatea pentru ascultare de telefoane sau filaj de persoane.

La Securitate

Angajat al Serviciului Tehnic, Valentin Cristea s-a ocupat în cadrul unităţii de la Băneasa cu conceperea, realizarea, testarea şi instalarea tehnicii speciale (dispozitive de ascultare/interceptare) cu ajutorul căreia erau supravegheate persoanele suspecte şi legaţiile străine. În prima situaţie, astfel de dispozitive erau instalate în locuinţele persoanelor supravegheate sau în posturile telefonice folosite de acestea. Maria Tănase, implicată într-o legătură cu un funcţionar al ambasadei iugoslave, era supravegheată prin microfoane amplasate în locuinţa personală. După cum afirma Valentuin Cristea în anchetă, dialogurile dintre cei doi făceau deliciul angajaţilor serviciului tehnic. În 1955 una dintre sarcinile sale a constat în instalarea unei antene pe un imobil din vecinătatea ambasadei iugoslave, prilej cu care a fost fotografiat de către un membru al legaţiei. În acelaşi an a fost trimis în localitatea braşoveană Şoarş, scopul misiunii fiind acela de a executa o instalaţie cu caracter tehnic, pentru prinderea unei bande. Concret, în casa unui ţăran a instalat un aparat de emisie care putea fi acţionat de ţăranul respectiv în momentul când veneau membrii bandei în acea casă, activarea făcându-se sesizată într-un alt loc, unde se aflau oamenii Securităţii, care veneau să prindă banda.

 „Puştiule, ai grijă să nu-ţi vinzi sufletul!”

A existat în anii de început ai comunismului şi tentaţia conspiraţionistă, caracterizată, în anumite cazuri, prin asumarea de către oameni dornici să lupte împotriva regimului, dar pătrunşi de vanitate, a unor pretinse misiuni împotriva regimului. Drumul lui Valentin Cristea spre detenţie a început pe nesimţite, în compania unui asemenea om. Însă a continuat şi s-a terminat având întregul său consimţământ.

În 1944, în ultimii ani ai războiului mondial, liceanul Valentin Cristea îl cunoaşte pe Dumitru Silişteanu, care devine apropiat al familiei datorită relaţiei cu mătuşa sa. Timp de câţiva ani între cei doi se înfiripă o puternică legătură, în care Silişteanu se situează în poziţia de mentor al tânărului Cristea. Băiatul este fermecat de personalitatea lui Silişteanu, care nu se fereşte să critice deschis comunismul. Mai mult, Dumitru Silişteanu face un lucru neobişnuit: cu un aer misterios, spune familiei Cristea, fără alte precizări, că el poartă numele de cod „143 MEI”. Nu ezită să-şi construiască o falsă biografie, pretinzând că în 1944, din ordinul occidentalilor, ar fi lichidat mai mulţi nemţi care fabricau bancnote româneşti la o imprimerie iluzorie. Misteriosul „indicativ” stârneşte în sânul familiei Cristea suspiciunea că prietenul lor ar fi agent străin: Dracul ştie ce face ăsta! O fi făcând ceva, n-o fi făcând, sau se laudă numai. O bună bucată de vreme, în mintea tânărului Cristea bizarul cod sădeşte apetitul pentru conspirativ. Trecerea timpului, instaurarea comunismului şi admiterea la facultatea întrerup legătura şi rup „vraja”, iar maturizarea tânărului îi îngăduie să privească lucrurile mult mai critic. Cu toate acestea, păstrează pentru Dumitru Silişteanu o prietenie sinceră, iar în privinţa noului regim o reală neîncredere.

Zece ani mai târziu, în 1954, Dumitru Silişteanu reintră în viaţa locotenentului Valentin Cristea. Fiecare găseşte în celălalt un critic al comunismului. Discuţiile referitoare la greutăţile cotidiene sau la timpul irosit în şedinţe şi adunări devin un loc comun. Fără a fi în legătură cu vreun serviciu de spionaj străin, după cum sugerase cu ani în urmă, Dumitru Silişteanu era acum implicat în activităţi anticomuniste concrete, realizând şi răspândind manifeste împotriva regimului. Faptul că Valentin Cristea era acum locotenent de Securitate nu l-a speriat pe Silişteanu, care iniţiat discuţiile împotriva regimului fără nici o rezervă. În schimb, l-a avertizat pe un ton paternalist: Puştiule, ai grijă să nu-ţi vinzi sufletul! Păstrând acelaşi aer conspirativ, i-a cerut colaborarea pentru a-şi asigura poziţia la o eventuală „venire a americanilor”. Protector faţă de cel pe care odinioară îl avusese drept mentor, dar şi din convingere, Valentin Cristea i-a oferit în mod conştient lui Dumitru Silişteanu mai multe „ponturi” despre activitatea şi mijloacele Securităţii, despre anumite locaţii supravegheate, cu scopul de a-l îndemna la prudenţă în acţiunile sale împotriva regimului. Însă fără înştiinţarea lui Cristea, Silişteanu a transmis în mod anonim legaţiilor iugoslavă şi americană faptul că Securitatea a instalat microfoane în clădirile lor. Nu peste mult timp căderea lui Silişteanu avea să conducă şi la arestarea lui Cristea.

Din birourile de la Băneasa, în puşcăriile comuniste

La începutul lui 1956, fără să bănuiască motivul, Valentin Cristea a fost convocat, alături de şefii săi direcţi, chiar de către Alexandru Drăghici, care l-a chestionat sumar în compania unui consilier sovietic. La 8 februarie 1956, câteva zile mai târziu, a fost arestat direct din biroul ministrului adjunct, Evghenie Tănase: „Eu am fost aşezat pe un scaun chiar în faţa lui […] Şi a început domnul Evghenie Tănase să-mi spună că urmează să avem o acţiune importantă, în fine, nişte barbişoane de-astea, aşa, ca la un moment dat să intre un ofiţer pe uşa din spatele meu şi să anunţe că tovarăşul general-maior Naum are de înmânat un document de strictă urgenţă. Naum era şeful cadrelor în Securitate. Şi intră domnul general-maior Naum, vine până în stânga mea (eu şedeam pe scaun), îi întinde cu mâna stângă o hârtie lui Evghenie Tănase, peste birou, aşa, şi în momentul următor îmi pune mie mâna dreaptă pe umăr şi-mi spune: Eşti arestat. Hârtia aia era, de fapt, ordinul meu de arestare cu care venise el… […] Imediat după asta am fost ridicat de pe scaun, dus la un birou lateral, mi s-a făcut percheziţie corporală. În fine, a trebuit să golesc tot ce aveam în buzunare, acte, tot. Mi s-a lăsat o batistă, asta a fost singurul lucru şi mi s-a spus: Poate o să ai nevoie. Şi de aici a început faimosul periplu.”

imagine2

Valentin Cristea în arestul Securităţii (1956)

După o anchetă istovitoare la Malmaison, care a durat până în aprilie, Valentin Cristea a fost nevoit să recunoască faptul că i-a divulgat lui Dumitru Silişteanu informaţii referitoare la munca sa, socotite „secrete de stat”. A refuzat sugestia constantă a anchetatorului de a mai atrage terţe persoane în dosar şi a fost condamnat la 5 ani muncă silnică pentru „divulgare de secrete de stat”. Dintr-un ordin semnat personal de Alexandru Drăghici, Valentin Cristea urma să fie ţinut în regim monocelular, tocmai din cauza slujbei sale în Securitate. Aşa se explică că după trei luni petrecute în singurătate la Ocnele Mari, a fost transportat la Râmnicu Sărat, penitenciar destinat unui regim de izolare severă. Aici Valentin Cristea a fost închis în celula nr. 36, la etaj: „Şi m-au băgat în această celulă, mai mică decât cele de la parter, în care nu avea loc decât patul şi un spaţiu foarte mic, pe care de-abia dacă puteai să faci doi, trei paşi. Şi m-au ţinut aici până prin martie 1957.” În martie, pe neaşteptate, a fost transportat din nou la Bucureşti, unde, în urma recursului procurorilor, pedeapsa i-a fost majorată la 7 ani de închisoare. După un popas la Jilava, a fost readus la Râmnicu Sărat, pe care nu l-a mai părăsit până în 1963.

Şi-a povestit detenţia fără ură şi părtinire în faţa instanţei (detalii aici https://constantinvasilescu.wordpress.com/2014/11/23/insemnari-de-la-procesul-lui-alexandru-visinescu-ziua-cea-mai-lunga-19-11-2014/), unde l-a reîntâlnit pe Alexandru Vişinescu după zeci de ani.

Valentin Cristea nu şi-a vândut sufletul. Restul e istorie.

[i] Informaţiile şi citatele din text provin din interviul pe care l-am realizat cu Valentin Cristea în 2013, precum şi din documente aflate în arhiva CNSAS.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Alexandru Vișinescu și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s