ŞI ASTFEL SE SFÂRŞEŞTE: RECURS ÎN PROCESUL VIŞINESCU (27.01.2016)

IMG_20160127_121056Noi suntem nebuni în faţa dumneavoastră sau dumneavoastră habar n-aveţi? Ce dracu’, nu cunoaştem legea?, tună Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, către completul de judecată. Nici nu se putea o uvertură mai nimerită pentru înfăţişarea de azi. Două speţe care îşi află originea în aceeaşi natură criminală a stângii extreme. Deranjat de o posibilă tergiversare a dosarului pentru rezolvarea căruia se zbate de ani de zile, Doru Mărieş este adus în pragul deznădejdii şi „intră” peste avocaţii săi, provocând intervenţia jandarmului:

Judecătoare: Gata!

Doru Mărieş: Ce gata, doamnă?! Ce-i asta domne, puneţi mâna pe mine?! Păi, voi puneţi garda pe mine după 26 de ani, mă? Pe mine nu m-a omorât nici Iliescu şi acum veniţi voi? Ce dracu’, când le uniţi, când le dezuniţi?!

Jandarmul încearcă să-l ia „pe sus” pe Doru Mărieş însă se izbeşte de rezistenţa acestuia, precum şi de vocile din sală, prezente pentru judecarea aceluiaşi dosar. Oamenii sunt nemulţumiţi şi pe bună dreptate. Judecătorii părăsesc sala. Peste câteva minute singura prezenţă feminină din complet revine, încercând să calmeze spiritele: Scandalul nu ajută pe nimeni şi la nimic. Suntem într-o sală de judecată şi nu e cazul de violenţe. Putem să reintrăm în componenţa completului? Completul reintră în sală şi se anunţă nou termen pentru 24 februarie. Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, pământiu la chip, iese pentru a se calma. Revine peste câteva minute şi începe un dialog cu unul dintre judecători. Impune respect şi, în ciuda temperamentului vulcanic, este tratat cu prudenţă de către instanţă. I se cere răbdare. O sugestie neinspirată: Păi, câtă răbdare să mai avem?! Dumneavoastră aţi fost cu mine la CEDO? Dumneavoastră aţi fost cu mine în greva foamei?

Judecător: Astăzi vă pripiţi şi aveţi o conduită nepotrivită.

Doru Mărieş: Să stabilească Colegiul, dar să stabilească mâine!

Într-un moment de inspiraţie, judecătorul spune vorbele magice: Poate n-o să ajungeţi la CEDO, poate o să vă mulţumească soluţia noastră.

Doru Mărieş: Pentru aceste vorbe eu mă retrag din sală! Vă mulţumesc, tot respectul!

Judecător: Mă obligă onestitatea de judecător să vă spun asta.

Alexandru Vişinescu asistă năuc la acest episod. Este însoţit, ca de obicei în ultima vreme, de Gheorghe Buzner, fostul subaltern. Este rupt din mirare de vocea judecătorului: Ordinea 1, cauza Vişinescu. Bătrânul avansează alături de părţile civile Cernea şi Eremia: Domnu’ Vişinescu, veniţi acolo, la acea masă. Fostul comandant suie anevoie la locul arătat. Are acum high gronud-ul, de unde-şi roteşte privirea prin sală. Dezbaterea este deschisă de avocatul apărării, o prezenţă nouă. N-am reuşit să mă dumiresc dacă doamna este din oficiu sau este angajată de inculpat: Raportat la actele medicale depuse la dosar, domnul Vişinescu nu va da declaraţie. Mai departe apărarea îşi anunţă intenţia de a completa motivele de apel şi de a solicita schimbarea încadrării. Depune câteva înscrisuri, însoţite de un memoriu al inculpatului. Urmează primul dialog al instanţei cu Alexandru Vişinescu: Domnule Vişinescu, doriţi să daţi declaraţie?

Alexandru Vişinescu: Nu pot… [se ridică greoi]

Judecător: Rămâneţi acolo, jos. Domnule Vişinescu, mai facem un pas procedural. Înţelegeţi ca în afara memoriului depus azi să daţi o declaraţie formulată în scris?

Alexandru Vişinescu: Nu pot… nu pot vorbi.

Judecător: Nu oral, scris!

Alexandru Vişinescu: Nu pot să scriu.

Judecător: Consemnăm răspunsul.

Apărarea îşi joacă ultimele cărţi, cerând o expertiză psihiatrică a inculpatului, dar se loveşte de opoziţia procurorului, care o consideră nelegală, considerând, în plus, că dialogul din instanţă cu Vişinescu demonstrează că acesta nu este lipsit de discernământ: Aţi fi de acord cu o evaluare psihiatrică?

Alexandru Vişinescu: Da, de acord. Vreau neapărat…

Judecător: Aţi avut vreodată aşa ceva?

Alexandru Vişinescu: Nu… nu am fost… nu…

IMG_20160127_121103Firesc, instanţa chestionează apărarea în legătura cu existenţa unei asemenea afecţiuni. Răspunsul este evaziv: se doreşte să se afle dacă inculpatul ar fi avut discernământ la momentul comiterii faptelor, pentru că acum, datorită patologiei existente (demenţă şi Alzheimer) nu se poate discuta cu Vişinescu pentru a afla dacă există probe pentru lipsa de discernământ în timpul activităţii de la Râmnicu Sărat. Solicitarea apărării întâlneşte şi opoziţia masivă a tuturor părţilor. Singur reprezentantul ANP lasă la aprecierea instanţei efectuarea expertizei. Curtea tranşează chestiunea, respingând expertiza psihiatrică drept irelevantă pentru perioada de timp vizată de dosar.

Este momentul în care dezbaterea se animă, începând cu intervenţia părţilor civile. Pe scurt, partea civilă Cernea solicită admiterea apelului şi schimbarea încadrării din „tratamente neomenoase” în „infracţiuni contra umanităţii”, creşterea cuantumului despăgubirilor morale, dar şi obligaţia inculpatului de a publica hotărârea de condamnare în mass-media susţinând că actul de justiţie are şi rol educativ. Ultima solicitare îl face să zâmbească pe reporterul Pro Tv prezent în sală şi îi prilejuieşte judecătorului o observaţie amicală: Văd că domnul Oanţă, un reporter cu experienţă, zâmbeşte la auzul acestei solicitări. Partea civilă Eremia se raliază la chestiunea financiară: solicită, la rândul său, mai mulţi bani, ca despăgubiri morale, promiţând că îi va folosi în scopul păstrării memoriei generalului Eremia: Să ştie lumea că noi am avut Soljeniţîn înainte de Soljeniţîn! Las la o parte astfel de afirmaţii şi observ cum chestiunea pecuniară pare să îl irite pe Alexandru Vişinescu care, cu un gest nervos, îşi aruncă şi îşi ridică căciula de pe masă.

Apărarea îşi începe pledoaria invocând că situaţia de fapt nu este complet reţinută de către prima instanţă. Pe scurt, se susţine că la vremea comiterii faptelor exista un curent în toată ţara, căruia comandanţii de penitenciare nu i se puteau opune. În criză de mijloace, noua avocată pătrunde pe calea deresponsabilizării, una deja bătută în acest caz. Preşedintele completului probează o cunoaştere a contextului superioară judecătorului din prima instanţă: Dumneavoastră vă referiţi acum la acest ev istoric pe care istoricii l-au numit deceniul obsedant. Referiţi-vă la cauză. Apărarea insistă, solicitând ca faptele lui Alexandru Vişinescu să fie subsumate evului istoric, aducând în discuţie regimul de detenţie similar din toate închisorile României. Dezbaterea se animă: La Nurnberg s-a stabilit că ordinul nelegal nu exonerează faptele. Referiţi-vă la situaţia de fapt.

Apărarea: Dumneavostră îmi ridicaţi la fileu două probleme. Referitor la Nurnberg, inculpatul nu avea de unde să ştie dacă ordinele erau legale sau nelegale, deşi eu am toată compasiunea pentru cei 14 decedaţi.

Judcător: Există legături de cauzalitate între cei decedaţi şi acţiunile clientului dumneavoastră?

Apărarea: Nu.

Negaţia hotărâtă continuă cu previzibila invocare a traseului penitenciar anterior al victimelor, care a contribuit la ruinarea sănătăţii acestora. Chestiune tot atât de adevărată pe cât de adevărat este că regimul de la Râmnicu Sărat n-a ajutat deloc, ba mai mult, a accentuat şi accelerat degradarea fizică şi psihică a deţinuţilor. Apărarea îngroaşă tuşa în momentul în care susţine că inculpatul ar fi fost pedepsit în momentul în care a vrut să permită unui deţinut primirea unui pachet: Păi, este o contradicţie juridică. Dumneavoastră vreţi să ni-l desemnaţi ca un erou! Zâmbetele din sală sunt urmate de noile argumente, în viziunea apărării: lipsa loialităţii probelor (martorii aducând articole, cărţi, literatură pentru a-şi dovedi versiunea), încălcarea principiului administrării probelor, faptul că hotărârea se bazează pe aspecte semnalate de martori indirecţi (având mai mult o relevanţă istorică şi mai puţin una juridică: Trebuie făcută o reapreciere a probelor, dând valoare nu memoriilor, ci probelor concrete), existenţa elementelor contradictorii în sentinţă (prin indicarea afirmaţiei că inculpatul a comis faptele, urmată de aceea că n-ar fi putut s-o facă fără ordinele superiorilor). Susţine, în continuare, că dosarul ar fi trebuit întors la Parchet, pentru a fi deconspiraţi şi cei care l-au pus în această situaţie (numai de ar mai putea fi luaţi la întrebări!): Nu poţi să spui că este singurul vinovat şi apoi să spui că mai sunt şi alţii.

Judecător: Tindeţi la a formula o cerere de reluare a urmăririi penale?

Apărarea: Cred că ar fi utilă anchetarea tuturor celor care i-au ordonat inculpatului. [!]

Judecător: A existat vreodată prevederea că ordinul nelegal se execută?

Apărarea: Nu, dar a existat prevederea că ordinul superiorului se execută!

Finalul ne dezvăluie pe ce mizează apărarea, care reia, de asemenea, motivaţia fostei avocate, Valentina Bornea, susţinând şi că încadrarea la „tratamente neomenoase” este incorectă, aceasta referindu-se la prizonieri de război şi persoane căzute sub puterea adversarului: În opinia noastră cea mai apropiată de adevăr încadrare ar fi fost cea de la instanţa de fond dată de apărător – codul de la 1936 Carol al II-lea. Situaţie în care faptele ar fi acoperite de prescripţie: Nu putem vorbi că o orânduire suspendă prescripţia pentru că nu ştia nimeni atunci dacă sau când se va termina acest regim (cu trimitere la perioada în care s-a socotit suspendarea prescripţiei). Aduce în discuţie şi abordarea discriminatorie, amintind că alţii ar putea să scape. Este momentul în care instanţa atinge un punct nevralgic: Mai sunt în viaţă şi alţii?

Apărător: Vreţi să mă duc să-i caut?

În baza celor de mai sus solicită achitarea, ridicarea măsurilor asiguratorii şi aminteşte că Alexandru Vişinescu solicită în primul rând neaplicarea măsurii degradării, pentru că i se pare cea mai grea măsură care i se poate aplica, ca militar de carieră. Nu uită să amintească, în sprijinul argumentaţiei, că inculpatul a fost şi avansat în timpul scurs din 1989 până azi, dar şi să atace cuantumul primei sentinţe: Ar fi ideal să stea 20 de ani în închisoare. Eu mă îndoiesc că vă ajunge la 110 ani!

Doar câteva succinte constatări: deşi fără mari sorţi de izbândă, apărarea reuşeşte să construiască o pledoarie destul de coerentă, raportat la plaja îngustă de opţiuni şi la scurta perioadă de timp avută la dispoziţie. Concomitent, dovedind inteligenţă, nu uită să-şi manifeste regretul pentru victime. În ciuda străduinţei sale, nu cred că destoinicia la bară va declanşa acele subterfugii juridice menite a-l scăpa pe inculpat. Nu voi comenta în plus asupra validităţii istorice a argumentaţiei apărării (în privinţa celei juridice, aceasta ţine de competenţa specialiştilor), punctele ei principale fiind disecate nu o dată în cuprinsul articolelor pe acest subiect.

Trecând mai departe, remarc intrarea în registrul râsu-plânsu, deodată cu prestaţiile părţilor responsabile civilmente care se leapădă de orice legătură cu inculpatul sau cu penitenciarul de la Râmnicu Sărat, precum dracu’ de tămâie! Tentativa dă naştere unor replici comice. Reprezentantul Ministerului de Finanţe cere desfiinţarea sentinţei şi scoaterea din cauză, ca neavând nici o legătură. Replica instanţei este savuroasă: Să înţelegem că penitenciarul acesta era un penitenciar privat?! Concret, Ministerul de Finanţe cere respingerea tuturor apelurilor, mai puţin a celui care-l priveşte.

Dar cea mai amuzantă şi, paradoxal, complexă pledoarie o are reprezentantul MAI care, nici mai mult nici mai puţin aruncă pisica în curtea colegilor de la ANP: Din perspectiva noastră, ceea ce face instanţa de fond nu este decât iterarea unor presupuneri! Inculpatul era prepusul ANP, nu al MAI. Urmează câteva observaţii interesante, dar interesate: Ce a împiedicat Parchetul, din 1990 până acum, să facă această cerere? De ce abia în 2013? Doamna Eremia ne cere daune pentru că a suferit alături de soţ, care a murit în 2004. Dacă se judeca în 1990, nu mai era acelaşi cuantum al despăgubirilor! Toate faptele săvârşite de inculpat au fost săvârşite sub auspiciile codului Carol al II-lea. Domnule preşedinte, sunteţi pus în faţa unei situaţii penale. Pe de o parte faptele de genocid săvârşite în 1990 sunt prescrise, iar faptele săvârşite în anii 60 nu!

Judecător: Dumneavoastră criticaţi Parchetul şi MAI, dar doriţi să fiţi exoneraţi!

Reîntors în sală, Doru Mărieş şopteşte sarcastic: Ăştia, toţi, sunt ai lui Drăghici! Dau faliment! Parcă pentru a confirma spusele preşedintelui Asociaţiei 21 Decembrie, reprezentantul MAI termină apotetic: Fără cheltuieli de judecată, domnule judecător, vă rog frumos!

Trage cortina reprezentantul ANP care susţine că instituţia sa nu are nicio legătură cu fosta direcţie: N-aveţi nici o treabă cu DGP! N-aţi preluat clădirile, personalul. Ah, deci dumneavoastră nu ziceţi să răspundă MAI-ul! Ei, vedeţi de ce nu e funcţională societatea asta? Sunt morţi unii prin 68, prin 90, nimeni nu răspunde! În încheiere, se raliază apărării, cerând aplicarea codului din 1936 şi stabilirea faptului că a intervenit prescripţia. Atitudine schimbată în raport cu poziţia din prima instanţă. Evident, nu din solidaritate cu fostul angajat, ci din dorinţa de a menaja bugetul.

IMG_20160127_121105Alexandru Vişinescu asistă la tot, cu gura căscată la propriu. Îşi roteşte privirea prin sală şi aşteaptă. Deocamdată are cuvântul procurorul care atacă pledoaria apărării, observând corect că aceasta este centrată îndeobşte pe evitarea răspunderii prin invocarea ordinelor superiorilor. Aminteşte că în alte penitenciare comuniste era mai bine ca la Râmnicu Sărat şi că inculpatul era la curent cu starea deplorabilă a deţinuţilor, dar n-a făcut nimic să amelioreze regimul de detenţie. Trădează şi oarecare lejeritate în momentul în care, contestând înscrisurile depuse de Vişinescu, aminteşte că acestea ar consta şi în scrisori elogioase ale unor deţinuţi din Râmnicu Sărat [!], dar că ele sunt irelevante având în vedere contextul: Există şi personalităţi care au trimis astfel de scrisori pentru a obţine beneficii. Susţine, cu argumente de specialitate, că încadrarea este cea potrivită şi cere respingerea cererilor părţilor civile şi a inculpatului în acest sens. Chestionat de instanţă în privinţa cuantumului pedepsei, raportat la vârstă, răspunde că etatea nu reprezintă un criteriu în stabilirea pedepsei: Că va ajunge să se pună problema eliberării condiţionate, asta doar timpul ne-o va spune. Nu ştiu de ce inculpatul mai poate spera la anularea degradării, măcar de ar fi fost demn de funcţie, din 1990 încoace…

Judecător: Pedeapsa are rol de reeducare. Cum s-ar mai asigura ea în ceea ce-l priveşte pe inculpat?

Procuror: Poate că detenţia va face ca Alexandru Vişinescu să scrie o carte prin care să-şi ceară scuze faţă de victime [!]. De ce să nu sper eu că domnul Vişinescu, acolo, în puşcărie, când vor trece un an, doi, trei, poate va avea o revelaţie şi va scrie o carte. Aşa că-mi pare rău, dar 20 de ani mi se pare o pedeapsă potrivită.

Încheierea procurorului provoacă noi zâmbete în sală. Alexandru Vişinescu n-are nicidecum mina memorialistului nemuritor. Deodată, un zgomot familiar: îi sună telefonul, pe care îl opreşte cu greu. Cei trei judecători îl privesc cu milă: Domnule Vişinescu, aveţi ultimul cuvânt. Ca şi la prima judecată, deşi refuză să dea declaraţie, intră într-un dialog cu instanţa:

Alexandru Vişinescu: Da, nu pot să vorbesc. Cred că mă înţelegeţi, nu… nu că nu vreau… nu că fac aicea scamatorii… Da, sigur, cu ceea ce… V-aş ruga foarte mult… nu că fac scamatorii… Aveţi şi la dosar…

Judecător: Mai aveţi ceva să ne spuneţi?

Alexandru Vişinescu: Vă rog să mă lăsaţi să mor…

Este momentul în care ochii inculpatului se umezesc. Bătrânul îşi înghite un sughiţ şi se luptă, preţ de-o clipă, cu lacrimile care dau să se prelingă pe obraji. Se stăpâneşte rapid, „din mers”, şi continuă împleticit: Tatăl meu a murit… nu m-am născut… Mama mea m-a dat de înfiat la Constantin Teodorescu. Am fost numai slugă la Neculai Ghiţă Cucu, până m-am încadrat militar. Atunci mi-a dat posibilitatea să vorbesc şi eu.

Judecător: Dar vă declaraţi vinovat de moartea celor de la Râmnic?

Alexandru Vişinescu: Nu. Dar am depus la dosar când deţinuţi de drept comun mi-au trimis… N-am ştiut că va veni treaba asta, când am fost la drept comun [vrea să spună că nu le-a solicitat deţinuţilor să trimită acele scrisori, la vremea respectivă; au fost gesturi spontane]

Judecător: De ce credeţi că au murit?

Alexandru Vişinescu: În tot cazu’… din cauza…orice condamnare… când deceda vreun deţinut nu se putea până nu veneau organele de Securitate de la Ploieşti. Legalitatea penitenciarului… nu se puteau îngropa sau lua măsuri până venea Securitatea.

Judecător: De ce mureau?

Alexandru Vişinescu: Erau situaţia… doi doctori au venit. Ei veneau.

Judecător: După ce decedau, erau luaţi de familii?

Alexandru Vişinescu: Nu erau… n-aveau nici o legătură ei cu familiile. N-aveam nici dosarele lor. Bogăţeanu, la Direcţie… Mi-aduc aminte, ca CI-st… şi toate dosarele lor nu existau. N-aveau voie oamenii nici să-i întrebe cum îi cheamă. Eu… eu… cifrat comunicam să fie înhumat. Numai până venea Securitatea…

Judecător: Dar nu ne-aţi spus de ce mureau.

Alexandru Vişinescu: Atâţia ani şi la etatea la care au fost…

Judecător: Deci mureau de vârstă?

Alexandru Vişinescu: Sigur că da!

Judecător: Le-aţi interzis accesul la tratament medical?

Alexandru Vişinescu: Nici vorbă! Mai mult… mă bucur c-aţi primit aia… din toate colţurile ţării…

Judecător: Am reţinut, bine, domnu’ Vişinescu. Pronunţare peste două săptămâni, pe 10 februarie. Nu trebuie să veniţi.

Alexandru Vişinescu: Vă mulţumesc, sărut mâna.

IMG_20160127_121511Şi astfel se sfârşeşte. S-a trecut rapid peste spusele lui Vişinescu, dar ele şi cele câteva frânturi biografice sunt de-o importanţă capitală pentru cei interesaţi cu adevărat de pătrunderea cazului. Pentru cei care vor să înţeleagă, ca act fundamental de raportare la istorie, vorbele lui Vişinescu sunt o poartă spre cunoaştere. Faptul că i s-au umezit ochii este mai puţin important. Unii ar putea afirma că Alexandru Vişinescu ar fi plâns. Mult spus. Ceea ce ar trebui să „citim” din cuvintele lui este că, deşi nu recunoaşte, a contribuit conştient la suferinţele celor de la Râmnic şi că ne transmite criptat cauzele, motivele urii sale. Vişinescu a fost gol, iar Partidul l-a îmbrăcat, Vişinescu a fost flămând, iar Partidul l-a hrănit, Vişinescu a fost străin, iar Partidul l-a primit. 10 februarie este ziua finală. Din 10 februarie explicaţiile facile, de tip „bestie”, „fiară”, „torţionar”, „sadic”, „monstru” nu mai ţin. Odată încheiat procesul, tabloidul trebuie să facă loc analizei istorice şi celei juridice. Iar apoi analiza de caz va trebui corelată şi transferată înspre una de sistem, atât înainte cât şi în timpul comunismului, pentru a putea înţelege întrucâtva ura cu care Alexandru Vişinescu a acţionat asupra deţinuţilor politic, în general, şi asupra liderilor grupărilor politice interbelice, în special. Pentru a putea înţelege vremurile şi oamenii lor. Năzbâtiile unui bătrân atins de demenţă şi Alzheimer nu vor mai conta peste ani. Ele vor dispărea deodată cu interesul superficial al celor care au stârnit pumni veştejiţi în vipia verii şi înjurături blasfemice. N-o să-şi mai amintească nimeni, din fericire, că azi, la ieşirea din sala de judecată, înghesuit de ziarişti, Alexandru Vişinescu a fost întrebat: Domnule Vişinescu, dacă ar fi să vă întoarceţi la puşcărie, Râmnicu Sărat ar fi locul ideal?  Nici că trecătorii ocazionali s-au oprit pentru a putea privi curios cum „fiara” pe care au aflat-o zugrăvită în media şi-a făcut vânt într-un taxi salvator, împins de un fost subaltern. Sau că unul dintre ziariştii urmăritori i-a replicat unei curioase care remarca faptul că Vişinescu este hăituit: Şi ce, nu merită, doamnă?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Alexandru Vișinescu și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ŞI ASTFEL SE SFÂRŞEŞTE: RECURS ÎN PROCESUL VIŞINESCU (27.01.2016)

  1. flo76 zice:

    Reblogged this on Literele sufletului meu and commented:
    Sa te ia dracu Visinescule cu Ficior cu Liviu Borcea sau Nicolski.Sa te ia dracu Ilici si pe toti aia din esalonul doi lacuste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s