ÎNSEMNĂRI DE LA PROCESUL LUI ALEXANDRU VIŞINESCU (5.06.2015)

IMG_20150605_102748

Alexandru Visinescu indreptandu-se spre sala de judecata

Concurenţa cu dosarele corupţiei transpartinice şi cu moţiunea de cenzură scufundă (pentru a câta oară?) procesul în anonimat. Nici chiar Vişinescu nu poate câştiga războiul mediatic cu răfuielile politice la zi. Nu că şi-ar dori-o. Fostul comandant „adună” totuşi frânturi din atenţia dedicată lui Gheorghe Nichita sau Adrian Sârbu, în virtutea inerţiei. Este abordat de reporterii prezenţi şi pistonat cu aceleaşi întrebări boante. Înţelepţit poate şi de păţania croşeului în gol de acum două veri, tace, iar reporterii îl abandonează după ce trece în „zona de siguranţă”, din preajma sălii de judecată.

A doisprezecea înfăţişare în procesul său s-a consumat rapid, în mai puţin de 30 de minute. Ultima speranţă a inculpatului, Marioara Ştefan, fosta secretară de la Râmnic, nu a apărut nici de această dată. A trimis un memoriu către instanţă în care îşi prezintă imposibilitatea de a se deplasa, din cauza unui infarct miocardic suferit recent, dar şi faptul că nu poate oferi nimic concludent în acest caz. Avocata lui Vişinescu îi rezumă memoriul clientului său care murmură nemulţumit: Asta nu mă ajută cu nimic. Îl ajută, în schimb, la fel ca şi data trecută, o cunoştinţă cam de aceeaşi vârstă, a cărei identitate nu am reuşit s-o stabilesc. De altfel, omul pare destul de mulţumit de starea „conspirativă” în care se află şi i se laudă lui Vişinescu: M-a întrebat unu’: „Aţi fost colegi de serviciu? / Nu, suntem vecini”. Aşa i-am spus. După încrederea pe care i-o acordă inculpatul, nu pare doar un simplu vecin. Vişinescu îi şopteşte înciudat: Uite, aia e soţia lu’ Eremia. De la Aiud s-a liberat. Şi că din cauza asta a suferit.

IMG_20150605_102810

Alexandru Visinescu indreptandu-se spre sala de judecata

Apariţia judecătoarei întrerupe sfatul celor doi. Deşi astăzi erau aşteptate dezbaterile, lipsa unor documente anexe referitoare la normele de hrană ale deţinuţilor şi la regimul de detenţie, încă secretizate, conduce înspre o amânare. Reprezentantul ANP a motivat indisponibilitatea lor prin procedura de durată: pe 15 mai s-a transmis la Ministerul Justiţiei proiectul de H.G., pentru dezbatere publică, urmând ca ulterior să fie trimis la guvern. Din aceste motive procurorul solicită amânarea, având asentimentul apărării care cere mai mult de două săptămâni, având în vedere că timp de zece zile [H.G.-ul] va fi în dezbatere publică pe site-ul Ministerului. Consensul se rupe în momentul intervenţiilor părţilor civile. Nicoleta Eremia, după o scurtă consultare cu Anca Cernea, cere renunţarea la documentele respective, temându-se de tergiversări inutile. Anca Cernea este în asentimentul său şi intră în dialog cu judecătoarea: Declasificarea tuturor acestor documente e pusă în discuţie de la începutul anului. Oricum, lucrurile nu schimbă foarte mult situaţia inculpatului Vişinescu [argumentează în acest sens că e vorba de legislaţia unui „regim ilegitim şi criminal]. / La un termen anterior chiar dumneavoastră aţi solicitat aceste anexe. / Adevărat, dar renunţ pentru că riscăm să tergiversăm.

În ciuda poziţiei părţilor civile, Carmen Veronica Găină decide amânarea, neavând motive de a pune la îndoială aspectele învederate, şi angajându-se să trimită adrese către ANP şi Ministerul Justiţiei, pentru urgentarea procedurilor, cu respectarea dispoziţiilor legale. Personal, cred că desecretizarea ar putea fi benefică, o comparaţie între eventuale norme „la alibi” şi realitatea criminală din penitenciarul Râmnicu Sărat expunându-l o dată în plus pe Vişinescu. Cu toate astea, o altă amânare ar deveni într-adevăr problematică, pentru că neajunsul nu derivă din solicitarea părţilor civile (după cum voalat a încercat să sugereze judecătoarea) şi nici din decizia de azi a instanţei, ci din lentoarea reacţiei instituţiilor abilitate să desecretizeze aceste documente.

Pe final Vişinescu respinge o nouă invitaţie de a vorbi: Domnule Vişinescu, doriţi să daţi declaraţie? / Nu, nu. Anca Cernea completează dosarul cu câteva înscrisuri (certificatele de deces ale tatălui şi bunicului şi o declaraţie dată de Rădulescu Pogoneanu în 1961, înainte de a muri, preluată de pe site-ul CNSAS), iar apărarea renunţă la citarea fostei secretare, Ştefan Marioara.

Următorul termen se fixează pentru 29 iunie, orele 12. Scurt, dar încă nelămuritor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Alexandru Vișinescu și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ÎNSEMNĂRI DE LA PROCESUL LUI ALEXANDRU VIŞINESCU (5.06.2015)

  1. area zice:

    http://www.loc.gov/rr/frd/Military_Law/NT_major-war-criminals.html
    aici se gasesc documentele OFICIALE ale procesului de la Nurenberg, incepand cu actele constitutive ale Tribunalului si pana la hotararea pronuntata

    in esenta, liderii nazisti au fost candamnati nu neaparat pe baza declaratiilor si a marturiilor date in cursul procesului, cat mai ales pe baza LEGILOR edictate de regimul nazist care instituiau masuri represive indreptate impotriva populatiilor aflate atat pe teritoriul german, cat si a celor din afara teritoriului german

    o lege are carater general obligatoriu, adica ea nu poate fi contrazisa sau neaplicata … ea trebuie respectata si IMPUSA prin instrumentele autoritatii statale … prin urmare, orice masura represiva adusa la indeplinire in mod practic avea fundament in SISTEMUL LEGAL nazist

    aceeasi situatie exista si in privinta sistemului legal comunist … legile clamau ca masurile ce trebuiau luate impotriva unei categorii de populatie erau necesare instaurarii „regimului de democratie populara” (spre exemplu, burghezia trebuia lipsita de capitaluri si de imobile pentru ca acestea constituiau „importante mijloace de exploatare” a se vedea Expunerea de motive a decretului nr. 92/1950; sau a decretului 6/1950 privind unitatile de munca; sau a decretului nr. 3/1950 privind suprimarea dreptului la pensie al burghezilor si detinutilor politici samd)

    dar legile comuniste nu au fost accesibile in mod public decat din 2008 cand au fost date incercetare la Arhivele Nationale Centrale … iar pana atunci s-au putut scrie aberatii normative precum decretul-lege nr. 118/1990 sau legea nr. 221/2009, in esenta modalitati de mituire a celor care puteau invoca crime impotriva umanitatii savarsite contra lor … toate situatiile in care s-au aflat detinutii politici precizate in decretul-lege nr. 118/1990 constituie MODALITATI DE SAVARSIRE a crimei impotria umanitatii
    mai mult, prin decretul nr. 547/1969 Romania a ratificat Conventia asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si crimelor impotriva umanitatii adoptata de Adunarea Generala a ONU prin Rezolutia nr. 2391/XXIII/26.11.1968, iar aceasta conventie trimitea la definitia data crimei impotriva umanitatii prin art. 6 lit. c) din Statutul TMI Nurenberg … adica regimul comunist stia ca savarsea crime impotriva umanitatii, a recunoscut aceasta situatie prin expunerile de motive la diverse decrete, dar nu a facut publice insasi decretele tocmai pentru a nu se da posibilitatea sanctionarii unor asemenea fapte … decretul 66/1949 referitor la infiintarea Buletinului Oficial si la desfiintarea Monitorului Oficial preciza foarte clar in art. 3 ca actele normative se publicau in extras numai sub aspectul a ceea ce se dorea a se face public fie in Buletinul Oficial, fie in presa
    cine doreste sa compare ceea ce s-a publicat in Buletinul oficial cu ceea ce constituie fondul arhivistic „Consiliul de Stat – Decrete 1948-1989” a sa afle ca in Buletinul Oficial s-a publicat doar ceea ce servea intereselor regimului comunist, iar ceea ce nu servea unor astfel de interese a purtat mentiuni precum „confidential”, „secret de serviciu”, „secret de stat”, „strcit secret” sau „secret de importanta deosebita”
    iar ciudatenia e cu atat mai mare cu cat azi, in anul 2015, continua sa fie clasificate ca secret de stat decrete chiar din anii ’50 sau ’60 care nu au nici un fel de legatura cu aspecte ce tin de apararea nationala (art. 108 alin. 4 din Constitutia in vigoare precizeaza foart clar ca singurul lucru care poate sa fie nepublicat este hotararea de guvern cu carcater militar … in rest toata legislatia trebuie sa se publice, indiferent de perioada in care a fost edictata !)

    prin urmare, e nevoie de rabdare pentru a se declasifica actele juridice emise pe baza legislatiei comuniste care a reglementat masurile represive impotriva detinutilor politici pentru ca aceste documente constituie DOVEZI intocmai celor administrate in procesul de la Nurenberg

    ar trebui ca istoricii si cercetatorii SA CEARA PUBLIC DECLASIFICAREA INTEGRALA SI PUBLICAREA INTOCMAI IN MONITORUL OFICIAL a tuturor actelor normative ale regimului comunist (mai putin cele cu caracter militar si strict militar), INCLUSIV A DOCUMENTATIEI CARE A JUSTIFICAT ADOPTAREA FIECARUI ACT NORMATIV, pentru ca numai asa se pot PROBA in mod facil faptele regimului comunist cu caracter criminal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s