ÎNSEMNĂRI DE LA PROCESUL LUI IOAN FICIOR (28.04.2015)

IMG_6094

Interiorul comandamentului coloniei de munca Periprava (2008)

Păşesc azi în incinta Curţii de Apel Bucureşti având convingerea că voi asista la ceva diferit de precedentul Vişinescu. Nu mă înşel. Îl aflu pe Ioan Ficior deja în clădire, stând deoparte, în spatele unei coloane de granit. Alături, o femeie înaltă, care afişează o politeţe impusă: avocata lui. Observat de reporterii Digi Tv, Ficior este îmbiat la un scurt dialog. Sfătuit de avocată, nu respinge oferta, însă nici nu oferă prea multe. Luând poziţia unui bunic îngăduitor îşi trece cu blândeţe palma peste obrazul reporterului. Un gest care dă fiori. De undeva, din penumbra sălii de aşteptare, se apropie cu sfială un bătrân, suficient cât să prindă ceva din alegaţiile avocatei: Deci au fost cauze ale morţii nedeterminate de condiţiile de la Periprava. Iritat, omul izbucneşte: Nu-ţi e ruşine, om bătrân! Neruşinatule, câţi oameni ai aruncat în Dunăre? Mi-a mâncat tinereţea acolo! Ai zis că mă trimiţi în plic acasă şi uite, sunt aici! Fidel conduitei hotărâte pentru cursul procesului, Ficior răspunde calm: Nu facem circ aici.

„Circul” de la Periprava a ucis cel puţin 124 de oameni (106 deţinuţi politic, 14 de drept comun şi patru cărora nu le-am putut stabili categoria penală), dintre care 31 sub comanda lui. Împreună cu Dumitru Condurache, Ioan Ficior a patronat un regim care a putut să provoace inclusiv moartea unor tineri de 19 sau 30 de ani[i].

Prevenitoare, avocata îşi îndepărtează încetişor clientul de epicentrul discuţiei. Mokar Ianoş, căci asa se numeşte cel care l-a înfruntat pe fostul comandant, este calmat de soţia sa. În ciuda izbucnirii este un om cu bun simţ. A venit de departe, tocmai din judeţul Timiş, pentru a-l înfrunta pe cel care i-a „mâncat tinereţea”. În ciuda aparenţelor, este etnic român, numele său fiind rezultatul unei practici uzuale, la vremea ei: M-am născut în 1941 şi mi-au maghiarizat numele. Pe noi ne tot întreabă şi ai noştri: da noi ce suntem? A fost arestat pe când avea 17 ani şi a fost ţinut în anchetă până la împlinirea vârstei de 18 ani, tocmai pentru a putea fi condamnat. Povestea lui este pe cât de absurdă, pe cât de simptomatică pentru perioada comunistă: a fost acuzat de „tentativă de trecere a frontierei” şi a fost bătut sistematic până a „recunoscut”, deşi n-a făcut altceva decât să aştepte repararea unei defecţiuni a maşinii, pe marginea unui şanţ, la câţiva kilometri de frontieră. Însoţit de alţi doi, omul plecase să caute de lucru. A sfârşit prin a fi torturat şi condamnat la 4 ani şi 6 luni de închisoare: M-au trecut la politici… La Periprava a ajuns în mai ’62, iar ororile pe care le-a văzut acolo vor fi auzite cu prilejul depoziţiei sale, pentru că Mokar Ianoş s-a constiuit parte civilă în procesul lui Ioan Ficior: Nu era diferenţă între Auschwitz şi colonia noastră. Numai atât, că nu era crematoriu.

Deoparte, avocata îi dă explicaţii lui Ficior despre conţinutul dosarului. În incintă apar rând pe rând chipuri familiare, foşti deţinuţi politici sau urmaşi ai acestora. Arhitectul Emanoil Mihăilescu este, ca de obicei, cel mai tonic dintre ei. I-l indic pe Ioan Ficior, căruia-i aruncă priviri piezişe. Pare nerăbdător şi, pe bună dreptate, deranjat de inerţia instituţională care i-a protejat pe cei responsabili de crime în perioada comunistă. Nicolae Ghiţă alias „Hercule de Griviţa”, un personaj pitoresc, fost boxer care susţine că este înrudit cu ultimul kaizer al Germaniei (!), este un veteran al sălilor de judecată. Tatăl său a murit la Periprava, în vremea lui Ficior. Acelaşi sfârşit tragic l-a avut şi tatăl Manuelei Hagiopol, prezentă azi la Curtea de Apel.

Sala Vasile Papadopol se deschide la 9.25, iar Ioan Ficior intră primul, cu pas sigur. Este o sală largă, cu trei rânduri de banci. Inculpatul ocupă disciplinat una dintre ele, pe rândul din mijloc, şi lasă totul în mâinile avocatei. Asistă în tăcere la desfăşurarea şedinţei şi din timp în timp îşi priveşte nepăsător bombeul pantofului.

Şedinţa este una de rutină, de stabilire a calităţilor procesuale, dar poate fi sugestivă pentru evoluţia ulterioară a speţei. La avizierul de la intrare erau anunţate părţile civile Emanoil Mihăilescu, Mokar Ianoş, Radu Ion, Hagiopol Manuela şi soţii Dumitrescu Aurora şi Dumitrescu Cristinel Florin (fost deţinut politic). În interior se consemnează retragerea din această calitate a Aurorei Dumitrescu, dar şi noi cereri de constituire în părţi civile (Zoe Dumitrescu, Fundaţia ICAR, Caius Muţiu etc.) sau de chemări în cauză (ANP, MAI şi statul român prin Ministerul de Finanţe). Este momentul în care se remarcă avocata lui Ficior, solicitând admiterea unor noi părţi civile doar în măsura în care ele sunt întemeiate în drept şi în cuantumul despăgubirilor, ba chiar şi reanalizarea cererilor părţilor civile deja constituite pentru a se vedea dacă cei în cauză au fost închişi la Periprava. Din partea părţilor civile îşi face simţită prezenţa un singur avocat, în condiţiile în care avocatul lui Mokar Ianoş nu se prezintă, iar Ghiţă Nicolae alege să se reprezinte singur. Combativă şi fluentă, avocata lui Ficior solicită drept la replică la fiecare intervenţie a apărătorului părţilor civile. Se opune introducerii în cauză a statului prin Ministerul de Finanţe şi îi replică acid reprezentantului părţilor civile: Aici nu discutăm despre condamnări, dacă au fost drepte sau nedrepte!

Cimitirul din Periprava

Cimitirul din Periprava (2008)

O intervenţie a lui Mokar Ianoş o scoate din nou la rampă. Chestionat în privinţa lipsei apărătorului, neştiutor într-ale instanţei, dar sincer, Mokar Ianoş arată înspre Ficior: În locul lui nici nu aş mai apărea între oameni! Inculpatul îl ignoră. În locul lui răspunde avocata: Doamna preşedinte, vă rog să cenzuraţi astfel de intervenţii! O replică pe care n-am auzit-o niciodată în apărarea lui Vişinescu. O altă premieră este duelul verbal dintre avocaţi, care se poartă în termeni tăioşi, dar civilizaţi.

În continuare procurorul cere ca solicitările de despăgubiri materiale să fie respinse în cazul părţilor civile care au mai beneficiat de ele, în condiţiile legii 221, de pildă. Ghiţă Nicolae este singurul aflat în această ipostază: i-au fost acordaţi 13000 de euro, conform acestei legi. Momentul prilejuieşte două reacţii importante, care depăşesc semnificaţia juridică a speţei şi transcend în cea umană şi istorică. Chestionaţi în privinţa despăgubirilor, foştii deţinuţi politici Cristi Dumitrescu şi Emanoil Mihăilescu păşesc în faţă şi răspund demn: N-am cerut despăgubiri şi nu cer, respectiv Nu cer nicio despăgubire. Am venit ca martor, că am fost la Periprava sub oblăduirea acestui tânăr vlăstar al comunismului. Deranjat puţin de procedurile iniţiatice, Emanoil Mihăilescu ridică tonul: Să se termine odată cu bâlciul ăsta, că ăsta e un bâlci! Este liniştit de avocat, iar judecătoarea depăşeşte momentul.

Însă punctul culminant al şedinţei se consumă la solicitarea apărării de a se secretiza şedinţele de judecată, invocând că lui Ficior i s-a conturat deja o imagine negativă, prin intermediul presei, din care trage tot soiul de ponoase: Mediatizarea a condus la afectarea probităţii morale a inculpatului (sic!). Mai departe invocă faptul că termeni precum ucigaş sau torţionar sunt folosiţi frecvent cu trimitere la Ficior, iar publicul, mai ales ziariştii, ar tulbura şedinţele. Aştept cu încordare reacţia procuroarei; mă tem, pentru o clipă, că ar putea ţine isonul apărării. Din fericire susţine contrariul: Faptul că procesul e public reprezintă o minimă reparaţie morală pentru victime. Din sală se aude aprobator: Bravo! Intervenţia avocatului părţilor civile o sprijină: Este un dosar care priveşte istoria României, este un dosar de interes naţional. Este susţinută şi de Mokar Ianoş: Să fie public! Cum ne-a bătut, să ştie lumea! Apărarea răspunde tăios şi puţin obraznic: Dacă nu avem circ, nu avem hotărâri legale! Pentru prima dată, intervine peste colegul de breaslă, stârnind prima reacţie a judecătoarei: Doar aţi mai fost într-o sală de judecată. O face însă cu tact şi fără să dezvăluie umori neobişnuite.

Rapid, după aproximativ 45 de minute, judecătoarea anunţă că în cazul celor dezbătute urmează a se pronunţa în cursul zilei, după care fixează un nou termen.

Care sunt, la cald, doar câteva dintre concluzile zilei? În primul rând, având drept termen de comparaţie procesul Vişinescu, judecătoarea Luminiţa Ninu Cristiu îmi face o impresie pozitivă. Pare detaşată şi neimplicată emoţional şi pare a avea aceeaşi unitate de măsură pentru toţi. Dialoghează natural cu părţile civile şi cu avocaţii, căutând soluţii lămuritoare când este cazul. De bună seamă, este doar o primă impresie care se poate confirma sau infirma în timp. Rămâne de văzut.

În al doilea rând este limpede că procesul lui Ioan Ficior va decurge diferit (fapt deja anticipat) din raţiuni cât se poate de simple: Ficior nu numai că vrea, dar şi poate. Are mijloace financiare, are anturaj şi are vizibil mai multă vlagă decât Vişinescu, care nu are şi n-a avut vreun plan de apărare. Procesul său a mers în voia sorţii, iar avocaţii s-au perindat după cum s-a nimerit. Dincolo de alte considerente (posibile tergiversări), cum am mai spus, cred că existenţa unei apărări solide nu poate decât să facă bine procesului. O condamnare (pentru care există probe covârşitoare) în aceste condiţii nu va putea fi nicicând contestată, iar dezbaterea din sala de judecată s-ar putea propaga şi în afara ei.

În al treilea rând, prezenţa în rândul martorilor a numeroşi supravieţuitori ai coloniei va consolida cazul şi va face aproape imposibilă misiunea apărării. Este de anticipat ca acţiunea criminală a lui Ioan Ficior să fie expusă în toată grozăvia ei, acesta fiind deja abordat de către victimele prezente în sală. Spre deosebire de Vişinescu, şi prin natura diferită a locului de detenţie, Ficior este recognoscibil, fiind o prezenţă mult mai vizibilă în colonie. Nu exclud episoade tensionate între Ficior şi cei chemaţi să depună mărturie împotriva sa. Ceea ce s-a petrecut azi, pe holurile Curţii de Apel, se poate amplifica.

În fine, l-am lăsat la urmă chiar pe Ioan Ficior. Spre deosebire de Vişinescu nu tolerează pe nimeni în proximitatea sa şi evită, pe cât posibil, dialogul. Răspunde doar atunci când este abordat insistent, însă o face scurt şi evaziv. Asta arată ca este perfect conştient de situaţia sa, dar şi că, spre deosebire de Vişinescu, simte/crede că mai are ceva de pierdut şi nu e dispus s-o facă. Faptul că vârsta încă nu l-a procopsit cu vreo deficienţă de vorbire, precum pe fostul său coleg, îi facilitează dialogul cu avocata; înţelege ce i se spune, iar în sală este disciplinat şi nu se amestecă în pledoarie. La final, se face nevăzut fără alte discuţii. Este evident mai rafinat decât Vişinescu, măcar din punct de vedere vestimentar, deşi de la distanţă nu pare. De aproape, diferenţa este mare şi se construieşte prin detalii, în ciuda stilului oarecum asemănător. Ficior este spilcuit, fără scame pe haine sau pălărie, rosături de molii sau pantofi scâlciaţi. Şosetele, pantofii, costumul şi balonzaidul se asortează. Cu ele se asortează şi rolul pe care îl joacă acum: cel al unui octogenar pios şi respectabil. Ceea ce nu se asortează însă nici în ruptul capului cu acest rol sunt ororile de la Periprava. Pentru că moartea nu poartă costum.

[i] Este vorba despre Ştefan Toth şi Constantin Bucălău. Pentru detalii legate de moartea lui Constantin Bucălău vezi https://constantinvasilescu.wordpress.com/2013/10/04/reflectii-pe-marginea-gropilor-despre-vinovatie-si-identitatea-mortilor-la-periprava/ ; o analiză amănunţită asupra deceselor petrecute în colonia de muncă Periprava am prezentat-o în 2014, cu prilejul simpozionului de la Sâmbăta de Sus.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Ioan Ficior-Periprava și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s