ÎNSEMNĂRI DE LA PROCESUL LUI ALEXANDRU VIȘINESCU (22.04.2015)

SONY DSC

Curtea penitenciarului din Ramnicu Sarat

Pentru prima oară de la începutul procesului, sala Constantin Hamangiu se află încuiată cu o jumătate de oră înainte de 10. Este indiciul unei plăcute premiere: nicio speţă ordinară nu se mai intersectează azi cu judecata lui Alexandru Vişinescu. Renunţând la palton şi îmbrăcat într-un costum bleumarin, bătrânul aşteaptă singur, pe una din băncile de pe hol, un termen anunţat anterior ca ultimul înainte de formularea concluziilor. Pauza de o lună pare că i-a priit întrucâtva: bandajul de la tâmplă i-a dispărut, iar de sub pălărie se întrevede tunsoarea proaspătă. Lipsa presei i-a uşurat calea, din Brezoianu până înspre sala de judecată.

Înăuntru, socoteala Curţii nu se potriveşte defel cu realităţile zilei. Din cei patru martori propuşi spre audiere azi (Vişa Florin, Crăciun Georgică, Crăciun Lucică şi Ştefan Marioara), niciunul nu se prezintă în faţa instanţei, din motive întemeiate. Judecătoarea testează terenul, chestionând asupra relevanţei mărturiilor lor, în vederea accelerării procesului, însă atât partea civilă Anca Cernea, cât şi avocata lui Vişinescu îşi exercită drepturile şi insistă pentru audierea martorilor propuşi de fiecare, Vişa Florin, respectiv Ştefan Marioara. În cazul Marioarei Ştefan se decide emiterea unei noi citaţii, însă fără mandat de aducere, pentru a proteja starea sănătăţii martorului internat acum la secţia de cardiologie a spitalului din Râmnicu Sărat.

Mai departe aflăm că în şedinţa de guvern de azi se va discuta declasificarea unor documente relevante în proces, la solicitarea Ministerului de Justiţie, minister care are sub oblăduire Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

O şedinţă care ar fi trebuit să se consume rapid, în lipsa martorilor, devine brusc interesantă datorită unei solicitări a apărării: verificarea în arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) a unei liste de 31 de persoane care ar fi fost angajate ale penitenciarului Râmnicu Sărat. Întocmită neglijent şi pe alocuri lacunar, cu unele nume incomplete şi fără alte date de identificare, lista a fost întâmpinată cu reticenţă de o judecătoare decisă să tranşeze cât mai curând procesul. Insistenţa apărării s-a întemeiat pe eventuala confruntare a versiunii numeroşilor martori tangenţiali cu potenţiali martori direcţi. Deşi se desfăşoară civilizat, dialogul dintre apărare şi instanţă se tensionează uşor în clipa în care avocata invocă faptul că la termenul anterior au fost pomeniţi eventuali martori „doar cu numele”, fără alte date. Afirmaţia este combătută cu precizarea că aceste date au fost comunicate telefonic, ulterior. În plus, judecătoarea acuză apărarea de tentativă de tergiversare a procesului. Argumentul avocatei este că lista a parvenit abia la debutul şedinţei, din mâinile lui Vişinescu, fapt credibil dacă ţinem cont de apărarea dezlânată pe care şi-a încropit-o până în prezent inculpatul. Judecătoarea profită de prezenţa unui reprezentant al ANP care invocă dificultatea (aproape imposibilitatea!) verificării acestor persoane, în lipsa unor elemente suplimentare.SONY DSC

O amendă judiciară, provocată de sunetul nedorit al unui telefon, trece nebăgată în seamă, iar între judecătoare şi Alexandru Vişinescu se înfiripă un dialog năucitor: De unde aveţi aceste nume? / În tot cazul sunt reale şi acolo… din arhiva lor. / De unde le cunoaşteţi? / Pot să verific… / Cine a scris această foaie? / Eu am scris-o, dar am o nepoată care lucrează undeva… / Unde lucrează? / Am să vorbesc… / Cine v-a spus aceste nume? / Nepoata care lucrează acolo, unde lucrează… / Accesarea unor baze de date în condiţii frauduloase nu este legală! Dumneavoastră cunoaşteţi aceste nume? / Personal, parte din ele reţin… / Domnu’ Vişinescu, o să vă citesc aceste nume. / Nu… / Lupu Vasile, îl cunoaşteţi? / În câteva zile… / Nu în câteva zile, acum! / N-am de unde acum! / L-aţi cunoscut pe Lupu Vasile? / Nu-i pot… nu pot să-i prezint… / L-aţi cunoscut pe Lupu Vasile? Să se consemneze că nu-l cunoaşte! Pe Grunberg Iancu? / Cum să nu?! A murit! / Dumitrescu Aurel? / Dumitrescu Aurel a fost la penitenciarul Jilava, a murit. / Furnică? / Nu ştiu. / Şubar Ion? / Nu pot să-i ştiu pe toţi. / Găzdaru Dumitru? / Dacă a fost subalternul meu, e normal, dar nu pot să spun… / Îl cunoaşteţi? / Repet, dacă a fost subalternul meu, da, dar nu cunosc… / Dănilă Ştefan? / Da, din Râmnicu Sărat. / Walter? / Da… nu ştiu… / Walter? Răspundeţi la întrebările noastre! Bucur Radu? / Acelaşi lucru vă spun pentru toate… / Domnule Vişinescu, vă aflaţi în faţa instanţei! / Repet încă o dată… a fost acum 34 de ani… nu pot să-i spun eu, după 40 de ani. Costian Tudor? / Nu. / Dănilă Dan? / Da. / Dobrin Ion? / Tot subofiţer. / Ion Zamfir, l-aţi cunoscut? / Pentru toţi acelaşi lucru. Nu, nu-l reţin. / Guţă Grigore? / Nu-l reţin. / Huiu Ion? / Sunt atâţia, nu pot să-i spun după 40 de ani! / Iordăchescu Ion? / E normal, dacă au fost subalternii mei… / Răspundeţi despre Iordăchescu! / Nu ţiu minte! /Mihalce Fănică? Militaru Dumitru? Mitrofan Fănică? / Acelaşi lucru la toţi… / Necula Ion? / V-am spus, acelaşi lucru… / Care acelaşi?! / Că nu cunosc. / Nistor Ion? Oroveanu Dumitru? / Da. / Pais Ion? / Păiş! A fost cu gospodăria. / Papuc Nicolae? Peria Ion? Rusini Alexandru? / Nu. / Stan Walter? / Da. / Stoica Vasile. / Nu. / Tabiet Vasile? / Nu… / Vârloi Radu? / La fel.

Şi enumerarea continuă: Vancea Ion, Vasile Victor, Vasiliu Ion, Vlăsceanu Nicolae, Voicu Ion, uneori cu repetarea unui nume şi de câte cinci ori!

Vulpoi Gheorghe? / Nu-l ştiu… / Am epuizat toată lista!  

Cred că este nimerit să traduc şi să rezum acest „dialog”: Vişinescu are o nepoată într-un post anume, probabil într-o instituţie publică, care i-a transmis (prin ce fel de mijloace, nu se ştie) numele unor foşti angajaţi ai penitenciarului; bătrânul le-a notat pe toate şi le-a transmis avocatei în speranţa identificării unor supravieţuitori şi a audierii lor; susţine că nu-i mai recunoaşte pe toţi după nume, din cauza scurgerii unei perioade îndelungate de timp (zeci de ani); judecătoarea, suspectând o tentativă de tergiversare, încearcă să „scurteze” pe cât posibil lista, deşi, cred eu, verificarea ei s-ar putea dovedi folositoare.

De la un punct, totul se petrece pe un ton ridicat, uneori chiar strigat, cu judecătoarea nedorind să înţeleagă sau pur şi simplu neînţelegând ce invocă inculpatul: faptul că nu-şi aminteşte de numele multora dintre cei din listă din cauza trecerii anilor. Rezultatul este aprobarea verificării a doar câţiva dintre cei pomeniţi (printre care Găzdaru, Păiş, Dobrin, Stan Walter). Pozitiv este că Anca Cernea precizează că identificarea unora poate prezenta interes din punct de vedere al complicităţii cu inculpatul, observaţie care mi se pare foarte oportună. În plus, nu exclude posibilitatea ca unele dintre numele invocate să-i fie cunoscute, din relatările supravieţuitorilor.

O intervenţie surprinzătoare se petrece pe final. Vârât în umărul stâng al lui Vişinescu pe tot parcursul şedinţei, un ins grizonat, pe numele său Gheorghe Buzner, ridică mâna solicitând cuvântul: Şi eu am fost unul dintre subordonaţii domnului Vişinescu, din 1972 încoace. / Din păcate sau din fericire, nu ştiu cum să vă spun, nu putem lua în considerare ce aveţi de spus, decât dacă veţi fi propus ca martor în circumstanţiere. O observaţie corectă, la auzul căreia apărarea preia iniţiativa şi face propunerea oficială. Partea civilă Anca Cernea încearcă să se opună: Nu văd de ce martorul ar putea fi audiat pentru ce s-a întâmplat la Râmnicu Sărat. / Proba este în circumstanţiere şi are rol de caracterizare. / Aş putea să cer şi eu martori în circumstanţiere, referitor la ceea ce a făcut inculpatul la Mislea, de exemplu. Observaţia este percutantă, însă rămâne doar în acest stadiu, confruntată cu sugestia instanţei că în acest mod procesul s-ar întârzia prea mult.

Se consumă şi o nouă încercare de a obţine o declaraţie de la Vişinescu: Domnule Vişinescu, doriţi să daţi declaraţie? / Inculpatul este încă sub impresia celor discutate şi se uită chiorâş înspre instanţă. Răspunsul vine tăios şi anunţă sfârşitul şedinţei: Nu!

Momentul listei şi intervenţia lui Buzner dovedesc din nou că apărarea lui Vişinescu este improvizată şi este departe de ceea ce se sconta la începutul procesului: o apărare obstrucţionistă şi cinică. Zorită să tranşeze procesul, Curtea fixează următorul termen pentru 13 mai, orele 10. În preajma orelor 11.00 sala se goleşte, iar Vişinescu rămâne, o vreme, în compania lui Buzner şi a avocatei. Scutit de asediul presei, este sprijinit să coboare treptele după care, încurajat de soarele primăvăratic, se îndreaptă singur către casă. De săptămâna viitoare îl va urma prin sălile de judecată Ioan Ficior.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Alexandru Vișinescu și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s