ÎNSEMNĂRI DE LA PROCESUL LUI ALEXANDRU VIȘINESCU (22.10.2014)

N-ar fi multe de spus despre înfăţişarea de azi, în termeni de atmosferă. O sală „moartă”, anostă, lipsită de vitalitatea pe care i-a conferit-o rândul trecut, în mod paradoxal, însuşi Vişinescu. Exponatul Alfa, inculpatul, alibiul, ţinta tuturor privirilor, cauza tuturor neliniştilor şi „terfeloaga” unora a lipsit. O dimineaţă ratată pentru cei veniţi special să-l vadă de aproape.

Uşa unei celule din fostul penitenciar Râmnicu Sărat.

Uşa unei celule din fostul penitenciar Râmnicu Sărat.

Apariţia avocatului lui Vişinescu a mai animat atmosfera, atrăgând privirile infimei asistenţe, în linii mari aceeaşi ca data trecută. Foarte relaxat, cu un aer degajat şi sigur pe sine, avocatul Dan Petre aruncă câteva vorbe peste umăr, unei persoane în robă. Câteva cuvinte rupte din context răzbat prin sală: contract de asistenţă, amânare… Interlocutoarea aprobă şi se retrage. Procurorul de caz, o tânără cu o mină ce se vrea imperturbabilă, intră suflându-şi nasul cu putere. În spatele meu, văduva generalului Eremia istoriseşte unui însoţitor şocul pricinuit de ofiţer apropiaţilor, la întoarcerea din închisoare: un spectru la uşa unui apartament. Sunt cinci minute trecute peste ora 10, iar şedinţa încă nu a început. Se vede treaba că în România punctualitatea nu sălăşluieşte nici în sălile de instanţă. Judecătoarea intră la 10 şi opt minute. De acum, totul intră în rutina unui termen „de tranzit”. Probabil unul din multele pe care Vişinescu speră să le obţină.

Pentru început se constată absenţa părţilor civile (Iacob Elena, Cernea Anca, Dumitrescu Aurora), cu excepţia văduvei Eremia. Se ajunge inevitabil la Vişinescu. Acum are doi avocaţi: cel angajat, Dan Petre, şi unul din oficiu. Ambii cer o amânare „din motive medicale”. Concomitent solicită o judecată „pe termen lung”. Probabil suficient de lung încât Vişinescu şi eventualul litigiu legat de bunurile sale să se stingă de la sine.

Consemnările monotone se reiau: Anca Cernea, deşi lipsă, a solicitat proba cu înscrisuri şi martori, Aurora Dumitrescu renunţă la calitatea de parte civilă şi se retrage din proces. Surpriza vine tot din partea apărării: „Vă rog să luaţi act de faptul că contractul (sic!) meu de asistenţă cu Vişinescu a încetat”. Dan Petre se retrage, dar nu părăseşte sala. Locul îi este luat de avocatul din oficiu. Senzaţia că inculpatul ar putea câştiga un set în meciul tergiversării se strecoară pe nesimţite. Procurorul contestă solicitările de amânare precum şi ideea că Vişinescu nu ar fi apt clinic, în baza lipsei probelor, iar Curtea respinge ca nefondate solicitările apărării. Un argument este că cererea de amânare a fost înregistrată pe 20 octombrie, iar în conţinutul său se invocă o dată ulterioară, 21 octombrie. Argumentul medical este debil: o simplă „scrisoare medicală” care consemnează internarea şi externarea lui Vişinescu în aceeaşi zi, 8 octombrie. Nicio dovadă că s-ar afla realmente în imposibilitatea de a se prezenta la termen. Nu-i vorbă, Vişinescu e destul de rablagit, s-a văzut de data trecută, dar încă mai suflă. Destul ca să fi fost în sală.

Şedinţa continuă: solicitarea lui Ioan Stoie de a se constitui parte civilă este respinsă ca nefăcând obiectul dosarului, de vreme ce mama sa a avut de-a face cu Vişinescu la Mislea şi nu la Râmnicu Sărat. Însă elementul cel mai interesant din această înfăţişare a constat în solicitarea Ancăi Cernea, admisă de Curte, de introducere în cauză a statului român prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a Ministerelor de Interne şi Finanţe şi a… penitenciarului Râmnicu Sărat. Primele trei entităţi urmează a fi citate pentru termenul următor. Râmnicu Sărat nu mai este deocamdată decât o ruină pe cale de a se transforma în Memorial.

Punctul culminant al termenului şi poate cel mai îngrijorător lucru pentru neamurile acuzatului a fost solicitarea impunerii de măsuri asiguratorii pe bunurile mobile şi imobile ale lui Vişinescu, fapt asupra căruia a rămas să se decidă în cursul zilei de azi. O garsonieră, câteva acţiuni pe nu se ştie unde şi pensia. Cu toate insuficiente pentru a compensa suferinţele supravieţuitorilor sau vieţile… morţilor. Vişinescu a ajuns un „leş” din care se înfruptă din plin sau pe furiş și câţiva impostori sau efemeri simbriaşi ai memoriei. Pentru cei oneşti şi, de ce nu, poate naivi, este doar un caz în justiţie. Poate chiar un precedent. Absenţa lui a provocat unora ceva anxietate şi nemulţumire. Vor avea prilejul să se bucure de prezenţa lui pe 5 noiembrie, la orele 11. Fostul comandant va fi adus cu poliţia. O escortă care-i va aminti, poate, de vremurile de altădată.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cazul Alexandru Vișinescu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s