LACRIMI ÎN PLOAIE. O SCENĂ, ÎNTR-UN TEATRU

Există în fiecare peliculă bună ceva atemporal, un soi de far care pâlpâie prin timp. Un adevăr universal valabil care circulă printre decenii.

ImagineAm revăzut Blade Runner, un film de-o vârstă cu mine. Este umitor cum uneori poti scăpa printre degete momente importante. Sau cum, alteori, poți vibra la lucruri simple. Sau cât de mult se poate concentra în atât de puțin. Pentru cei mai mulți Blade Runner poate fi doar un alt SF printre atâtea altele. În mare parte, filmul poate fi considerat un clișeu de proiecție al anilor 70-80 în privința înspăimântătorului debut al mileniului III. Un Pământ în agonie, consumat de oameni. Un megalopolis american – Los Angeles – suprapopulat și mizer, acaparat de un cartier chinezesc interminabil, ca simbol al exploziei demografice și economice asiatice. Și asaltat de o ploaie neîncetată. O atmosferă apăsătoare, un perimetru care strivește, o alteritate stânjenitoare. Toate, paradoxal, într-un univers infinit, de acum populat și colonizat de oameni și de obsesiile lor dintotdeauna. Iar una dintre cele mai mari obsesii a fost și este unicitatea speciei și taina creației. “Replicanții” din pelicula lui Scott nu sunt altceva decât simbolul propriilor noastre neputințe și angoase. Spaimele și speranțele noastre. Până aici nimic deosebit. Dar iată cum o singură scenă conferă filmului valențe sufocate până atunci de rutina unei acțiuni destul de liniare. Și nu numai. Deconstruiește și reconstruiește perspectiva inițială, oferă unui decor SF banal, aproape butaforic, semnificații complexe, ascunse. Permite minții umane să interpreteze și să ghicească semnificații. Îi conferă privitorului dreptul de interpret, nu doar statutul de receptor.

Harrison Ford, unul dintre abonații filmelor blockbuster, oferă secunde de magică uluire, ca fericită reprezentare/interfață a privitorului. A unui privitor absorbit, siderat de personajul/lucrul însuflețit (termen nu întâmplător ales) de Rutger Hauer. Pentru că deși blade runner-ul întruchipat de Ford se vrea a fi personajul principal al filmului, monologul lui Roy face din Hauer adevăratul personaj de forță. Produsul tentației umane de a se substitui divinității, aflat în căutarea unei identități și dorind să se elibereze din lanțurile predestinării, “replicantul” eșuează, dar în final înțelege și acordă clemență. Devine… uman. O repliere în fața prezentului, o reconciliere cu adevărurile eterne, dar și o reconsiderare a trecutului. Deși existență artificială, vorbele lui Roy conturează o parabolă despre condiția umană, o critică socio-politică subtilă: “O adevărată experiență să trăiești în frică, nu-i așa? Asta înseamnă să fii sclav”. Pentru că frica este într-adevăr acel sentiment difuz, apăsător care docilizează și care hrănește poftele tiranice, fie că vorbim de o instituție oarecare, un stat sau o distopie.

“Lacrimi în ploaie” este, probabil, una dintre cele mai puternice scene din istoria filmului. Viața și moartea. Cunoașterea și ignoranța. Uimirea! Probabil fiecare mare actor împrumută câte ceva din el unui personaj pe care-l întruchipează și ia, la rândul lui, ceva cu el. 30 de ani mai târziu, într-un interviu, Rutger Hauer avea să afirme: „Eu sunt jumătate din Roy”. Să privim, cu o uimire cel puțin egală cu cea a blade runner-ului Ford, prestația actoricească magistrală a lui Rutger Hauer. Să ne racordăm la fiecare mușchi al feței sale și la fiecare rictus. Și să ne amintim că, în ciuda eforturilor contemporane, proiecția umană asupra viitorului este invariabil sumbră. Deși ne amețim cu iluzia prezentului, ne ascundem sub masca reconcilierii cu trecutul sau a învățămintelor istoriei, subconștientul uman proiectează într-un fel sau altul dezastrul final și inevitabil. Distopiile cinematografice sunt de multe ori o dovadă în acest sens.

Iar “toate acele momente se vor pierde în timp, precum lacrimile în ploaie”…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Film și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s